N-am mai scris pentru ca...

Daca nu am mai scris in ultima vreme este pentru ca putinul meu timp liber l-am dedicat MUNCII. :)) cum suna...

Da, m-am apucat de realizat accesorii si bijuterii si imi place foarte mult. Si in loc sa dorm, de la 11.30 cand culc fetele pana pe la 1.30, 2 sau 3 dimineata lucrez. Culmea este ca nu ma simt obosita ci plina de energie si chef de realizat muuuuuuuulte lucruri frumoase.

Daca vreti sa vedeti ce am realizat, va astept cu multa placere la www.ludikahandmade.ro

Treizeci si patru

Treizeci si patru. De primaveri, mai precis de toamne sau treizeci si patru de ani sau treizeci si patru de clipe sau...sau... Ma simt nostalgica anul asta. Nu stiu de ce. Chiar nu am motive sau poate ca am nevoie de o redescoperire a mea ca om, ca fiinta pe acest pamant. Mi-e tare dor de copilarie, de copilul din mine, de clipe si oameni care nu mai sunt si cu care nu ma voi mai intalni vreodata. Sau poate ca ii voi mai vedea, asta nu pot stii si nici nu incerc sa ma duc cu gandul prea departe. Mi-e dor si cateodata ma vad ca si cum as fi doar eu si lumea. Ii vad si ma vad chiar si pe mine. O fiinta care iubeste cum n-a iubit niciodata. O fiinta implinita din postura de sotie si mama. Am tot ce mi-am dorit ani si ani din viata mea. Mi-aduc aminte de anii in care nici nu speram la un sfert din ce am acum si imi pare rau de mine cea de atunci. Sufeream. Acum sunt fericita. Sunt fericita ca ii am in viata mea. In acelasi timp, nu pot sa cred ca am varsta asta, la mine s-a oprit timpul undeva pe la 27 de ani, eu simt si gandesc inca tanar, ma simt tanara. Frumoasa nu m-am simtit niciodata. Desi unii mi-au zis ca sunt. Dar am invatat sa ma accept asa cum sunt. Cu bune si rele. Sunt eu. Si maine e ziua mea.

Puseu de crestere ea, criza de neincredere eu

Poate n-am apucat sa scriu dar cam de cand sustineam sus si tare in postarea asta ca voi alapta dar voi da si completare, m-am decis sa reduc completarile cu lapte praf si in doua saptamani eram pe alaptare exclusiva. Pe care o practic si in prezent. Ca sa zic asa, un vis de al meu devenit realitate. Nu creste fie-mea ca la carte dar creste. Buuun. Alaptam noi linistite iar cam pe la 3 luni un puseu de crestere. Stiu ce e, cum se manifesta, indur cu stoicism cele doua zile de supt in gol si non stop si mergem mai departe.

Acelasi scenariu dar 3 luni mai tarziu. Doar ca am uitat. Am uitat de puseele de crestere. Desi sunt beton la teoria cu alaptatul. Pur si simplu nu mi-a trecut prin cap ca nelinistea la san a fie-mii, suptul in gol, mult si enervant ar putea insemna altceva decat "mama, ce ma fac, sa vezi ca nu mai am lapte atat de mult". Panica, soc si groaza. Vreo doua zile din astea care culminau seara cu un supt la ambii sani cu o frecventa ridicata a schimbarii sanilor- interpretat ulterior de mine ca fiind celebrul "cluster feeding". Ulterior insemnand a treia zi cand iarasi am intrat pe taramul nostru cu norisori si alaptare lina. Si atunci m-a pocnit: "frate, asta a cam semanat cu un puseu de crestere!". Si da, chiar asta s-a dovedit a fi caci mi-am dat seama ca mi-a luat pitica 100 de g in greutate in astea doua zile.

Dar chiar nu imi dau seama cum atunci pe moment nu am realizat ce este si chiar si eu, citita cititelor in materie de alaptare, am crezut ca mi-a scazut productia. Acum imi dau seama ce usor aluneci pe panta "eu nu mai am lapte".

Ador

Ador linistea pe care mi-o da imaginea lor dormind. Langa mine de-o parte si de alta, pufaind ca doua locomotive de zahar. Atat de dulci si calde si proaspete si perfecte.

Liber

Cand eram mica eram foarte timida. Si cuminte. Din ce spune mama. Bine, ea spune doar partea cu "eram cuminte", aia cu timiditatea doar eu stiu ce-am patit cu ea si cat m-am chinuit, adult fiind, sa scap de ea. Intro oarecare masura am scapat. Fie-mea, dupa aceleasi standarde (aka mama), nu e cuminte, e chiar nazdravana si rasfatata. Acum nu stiu ce sa zic. Si eu si ta-su zic eu ca suntem niste oameni cu bun simt. Poate e si din educatie dar e si firea noastra. Ma gandesc ca nici pe fie-mea n-o s-o invat sa jigneasca sau sa dea cu pumnul. O s-o las insa putin mai libera. Deoarece eu consider ca am fost atat de cuminte din cauza atator "nu"-uri pe care le-am tot auzit. Idealul generatiei parintilor si bunicilor mei era sa aiba copii cuminti. Idealul meu este sa am un copil fericit care mai tarziu sa devina un adult echilibrat. Un exemplu in acest sens este sotul meu. El a fost lasat mai liber si este un adult foarte echilibrat. Sau poate ma insel. Cu certitudine nu va pot spune ca a lasa mai liber copilul e bine sau rau. Studiile actuale in materie de parinteala spun ca e bine. Eu pot spune doar ce a fost rau pentru mine. Si am speranta ca felul in care imi cresc fetele le va fi de bun augur pe viitor.

eczema iar :(

Sa va spun ca am din nou probleme cu eczema? Nu arata atat de rau ca anul trecut inca. Adica nu imi sunt afectate toate degetele. Repet, inca. Au aparut iar bubite mici care se unesc apoi intr-una mare care la un moment dat explodeaza si se revarsa un lichid ca mierea asa. Oribil. Iach. Asa erau si anul trecut pe vremea asta. De atunci nu s-a mai manifestat in halul asta. Adica mai imi apareau bubite mici mancacioase rau dar treceau dupa o doza de Apis. Astea de acum nu mananca foarte rau, aproape deloc chiar. Doar ca mainile mele sunt niste umflaturi si nu pot face prea multe. Revin ca acum ma solicita fie-mea mare.

Alaptez iar

Am o bebelina frumoasa de 7 saptamani pe care o alaptez. Si nu, nu sunt la o sedinta La Leche League si nici la o intalnire a mamelor alaptatoare din Craiova. Zic asta deoarece in contextul unor asemenea intalniri sigur as fi blamata ca mai completez alimentatia bebelusei si cu doua biberoane de lapte praf pe zi. Si mi s-ar recomanda renuntarea de urgenta la suplimentare, aruncarea biberoanelor, a laptelui praf, a suzetelor ( pe astea din urma chiar nu le folosesc dar fac parte din discurs) si punerea copilului cat mai des la san. Dar sta cam toata ziua la san. Sigur nu suge bine, are o problema de atasare. Eu cred ca suge bine, simt cum trage. Doar ca eu, da eu, la ora 7 seara pana pe la 10 asa nu am lapte. Si ea vrea sa manance si nu are ce. Nu exista asa ceva, adica toate mamele au lapte suficient pentru puii lor. O fi, nu zic dar atunci de ce unele mame au lapte cat pentru trei iar altele seara nu mai au lapte in instalatie deloc si copiii lor plang la tzatza? De unde stii ca plang de foame? Ei nu zau? Si atunci de ce se linistesc dupa un biberon? Esti prost informata. Asculti pe cei din jur si nu e bine. Nu depui suficient efort. Ti-e mai usor sa prepari un biberon. Fizic poate ca imi este desi nu vad diferenta ca oricum as lua-o amandoi copiii mei au stat mult in brate sau/si la san. Si nu i-am dat jos de acolo sa ii uit intr-un patut plangand sau in carucior. Nu! Eu chiar am tinut-o mult pe I in brate cam pana pe la 6 luni ca pe urma nu m-a mai solicitat mai deloc. S-a desprins ea. Dar psihic sa nu imi zica nimeni ca imi e mai usor. Eu sunt intrucatva o extremista in ale alaptarii. Adica eu chiar cred in beneficiile acestui tip de alimentatie. Datorita acestei obsesii am reusit s-o alaptez pe I pana la 14 luni ( am intrerupt deoarece vroiam sa concep un alt copil) cu alaptat mereu inainte de completare, cu alaptat exclusiv noaptea, cu folosit tetine de nou nascut si la 14 luni ca sa nu renunte la tzitzi(ma speriase o pediatra ca o sa renunte la san dupa 3-4 saptamani dupa ce incep sa ii dau completare). Si eu psihic m-am chinuit tare mult ca nu reusesc s-o alaptez exclusiv pe I. Consider ca acest stres a fost unul din triggerii eczemei. Si vad ca acelasi stres am inceput sa il am acum la E cu completarea alimentatiei ei cu lp. Si nu mai vreau! Nu e corect pentru mine sa ma chinuiesc singura!!! Citesc mult si in general pe net concluzia este ca daca nu alaptezi EXCLUSIV nu esti o mama dedicata. Esti blamata ca apelezi la laptele praf. Si m-am lasat condusa de aceste idei extremiste. Nu vad legatura pe care o fac de exemplu alaptatoarele intre laptele praf si boli cardiovasculare. Tatal meu a fost alaptat pana la 1 an jumatate si tot e hipertensiv asa cum au fost si parintii lui. Sau cum naibii apare obezitatea doar la copiii hraniti cu lapte praf? Care e oare diferenta intre un copil alaptat exclusiv pana la X ani si care apoi baga in el ciocolata si placinte cumparate din oras si un copil hranit cu lapte praf care apoi are o alimentatie echilibrata??? Va zic eu, o mare diferenta in favoarea celui din urma. Eu cunosc multe mame alaptatoare care isi scapa copilul in borcanul cu dulciuri sau junk food. Asa ca aceasta nebunie cu alimentatia asta exclusiva cu lapte matern pana la 6 luni pe mine nu ma convinge. Asta nu inseamna ca nu sunt pro alaptare. Sunt foarte pro alaptare dar mi-as dori sa se termine cu exagerarile astea de blogeritze alaptatoare disperate care propovaduiesc sanatatea eterna a copiilor alaptati dar mai ales nenorocirile care se vor abate asupra copilului tau daca ii dai sa pape infricosatorul lapte praf. Acest BAU BAU al erei moderne. El si cu vaccinurile. Dar nu discut si de astea ca ma ia durerea de cap. Astept timpurile cand si caruciorul sau suzeta vor prinde puteri mai mari de bau bau si il vor ajunge pe lapte praf in clasamentul celor mai rele lucruri din lumea mamiceasca. Sunt si ele blamate dar inca nu indeajuns.

Sunt convinsa ca aceste articole extremiste m-au facut pe mine s-o iau pe aratura cu alaptarea, sa ma stresez aiurea si sa dau in eczeme. Altele dau in depresii. Altele in chestii si mai urate. Asa ca eu urasc articolele astea. Le urasc virulenta si lipsa de empatie. Dar la ce as putea sa ma astept de la niste femei care judeca alte femei? Ca doar nu barbatii sunt autorii acestor bloguri.
Eu voi alapta in continuare. Si voi suplimenta cand cred eu ca ii mai e foame. Si voi fi alaturi de copiii mei atata timp cat ei ma vor dori acolo. Si ii voi iubi cum nimeni vreodata nu ii va iubi. Si asta conteaza cel mai mult.