Prietena mea cea mai buna trebuie sa nasca in cateva zile. Sunt emotionata. Asa cum am fost si in iulie 2011 cand aceeasi prietena a mea cea mai buna a nascut un baietel. Acum va face o fetita. Si sunt emotionata pentru ea, in sensul bun. Ma gandesc ca isi va realiza cea mai mare dorinta a ei si anume sa aiba o familie fericita si sa fie o mama buna. Si chiar este o mama foarte buna! Rabdatoare, iubitoare, calma, fericita...si multe multe alte calitati pe care ea poate habar n-are ca le are.
Sunt emotionata si pentru ca soarta a vrut ca fetita sa se nasca in aceeasi perioada a anului cu fetita mea, dar la un an diferenta. Sunt emotionata deoarece prietena mea va naste natural, asa cum l-a nascut si pe baietel si o admir pentru curajul ei (desi si eu eram hotarata sa nasc natural, eram destul de speriata totusi si poate de acolo mi-a crescut suficient de mult tensiunea in ultima perioada a sarcinii astfel incat doctorul meu a decis sa fac cezariana- despre povestea sarcinii si a nasterii mele in alt post).
Sunt emotionata pentru ea si in acelasi timp vreau sa imi cer iertare ca n-o sa fiu acolo langa ea. Asa cum n-am fost nici in iulie 2011. Atunci de-abia ramasesem eu insarcinata, aveam greturi de muream si mi-am prelungit sederea la Craiova mai mult timp...si nu m-am dus la ea la spital. Si acum, acum sunt la Craiova, imi cresc copilul si tot departe de ea o sa fiu. Si nu e prea corect, avand in vedere faptul ca ea a fost alaturi de mine cand am nascut eu...
Imi cer scuze, sper sa nu fii foarte suparata. Oricum daca vreuna din voi va naste la spitalul Filantropia din capitala in urmatoarele doua saptamani sa va ganditi si la prietena mea cea mai buna care e si ea pe acolo cu minunea ei frumoasa in brate.
I love you, my best friend!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu