Desi afara e o zi de vis, cu soare, pasarele ciripind, flori si parfumul lor imbietor, eu am o stare de sfarseala iesita din comun. Pur si simplu m-am trezit ca azi dimineata ma gandeam "Doamne, eu nu mai am chef azi s-o iau de la capat cu aceleasi lucruri". Pentru ca orice mama cu un copil de 1 an si o luna isi cunoaste foarte bine programul zilnic. Stie ca la ora X copilul trebuie culcat, la ora Y mananca, intre etapele astea ne jucam si trebuie sa avem chef sau sa mimam ca avem chef altfel copilul se plictiseste si devine un mic monstrulet. Si azi dimineata m-am trezit ca azi nu am chef, pur si simplu nu aveam chef sa am chef. Pur si simplu, aveam chef sa plec undeva doar eu, sa fug, sa fac lucruri care imi fac mie placere (sau poate celeilalte eu dinainte de copil). Si apoi sa ma intorc. Asta e o certitudine. Ca n-as putea trai departe de ea prea mult.
Dar azi aveam chef sa fug. Dar nu aveam cum si n-am avut cum si a trebuit sa stau si sa fac in asa fel incat sa am chef. Si acum, in acest moment, ma simt cu bateriile terminate. Dar e bine ca e vineri seara si urmeaza weekendul si intra si tati in scena. Deja a intrat ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu