Maine e Pastele si ma tot tin sa scriu postarea asta inca de luni. Saptamana asta de dinainte de Paste are o conotatie speciala pentru mine. Noaptea de Inviere a fost mereu speciala pentru mine.
Era cat pe aci sa nu scriu nici azi dar am zis ca e musai. E musai azi deoarece sambata inainte de Paste mamaie si tataie isi imbracau frumos cele doua nepotele si mergeau toti patru cu flori si lumanari la biserica si la cimitir. Pe la 5-6 dupa amiaza asa. Mergeau la mormintele fiecarui membru al neamului bunicii mele si de asemenea la niste prieteni de-ai lor. Si noi dupa ei. Si eram foarte bucuroase cand mamaie ne povestea despre fiecare in parte. Pare morbid dar nu era deloc. Imi placea. Imi placea in cimitir printre morminte, printre povestile de viata ale fiecarui om de acolo, printre copacii seculari. Imi placea ca in sambata aceea inainte de Paste in cimitir erau multe candele aprinse si multe lumanari si multe flori. Chestia asta a ramas o amintire puternica pentru mine. Ca si dupa amiaza de joi inainte de Paste cand mergeam tot cu mamaie si tataie la biserica sa ne impartasim si sa trecem pe sub masa. Si eu eram tare emotionata sa nu cumva sa ard cu lumanarea fata de masa. Tin minte si mirosul de lamaita (un vecin avea lamaita in curte si cand ne intorceam de la biserica/cimitir mirosul era imbatator). Ii tin minte pe mamaie si tataie, figurile de aur ale copilariei mele, oamenii care m-au crescut cu multa dragoste si atentie si repect pentru oameni si Dumnezeu. Si ii iubesc in fiecare clipa a existentei mele.
Martea asta am fost cu soru-mea la mormintele lor. Si am simtit ca mi-e un dor nebun de ei. Sper ca atunci cand nu voi mai fi nici eu pe acest pamant sa ii intalnesc din nou.
Va iubesc si va multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu