Nu stiu cum am ajuns ieri sa joc Pacalici cu nepotica mea. A gasit ea la maica-mea un pachet vechi, ponosit, cu perechi lipsa din jocul asta si ne-am jucat impreuna. Si mi-am adus aminte de serile petrecute cu bunicii si cu soru-mea la Caciulata. Ciudat este ca am in minte pana si lumina ce cadea asupra paturilor lipite din camera de hotel si sunetul trenului care trecea la o anumita ora pe acolo si mi s-a facut dor de copilarie.
Am mai gasit si jocul de Marocco (un joc cu betigase din lemn) si ne-am jucat si din asta. Pe Marocco asta il jucam cu ai mei cand mergeam la Izvorul Muresului vara. Si culegeam alune din tufisuri, si treceam calea ferata ca sa ajungem pe dealuri, si mancam inghetata mai mult apa careia ii trebuiau doua cornete ca sa nu se prelinga pe degete...
Aveti idee unde as putea sa gasesc jocurile astea doua in stare mai buna? Ca oricat de dragi imi sunt cele gasite la mama, parca mi-as dori unele noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu