Tanara si nelinistita :D

Scriu in timp ce fie-mea este in mijlocul hainutelor de vara pe care le-am pregatit pentru ea si pe care le-a tras dintr-un sertar al comodei. Este aproape derizoriu sa spun ca este vorba despre acel sertar pe care nu o las sa il deschida de obicei. Acum a prins un moment in care eram in alta camera si zup! a bagat mana in haine. Si uite asa s-a dus cu interdictia mea de a umbla in acel sertar! Poate totusi  n-o sa mai fie interesant pentru ea, mai stii?

Ideea este ca eu ma bucur ca am un moment de liniste. Acum umbla cu DVD-ul de la noi de la nunta si zice "mami. tati, mami, tati". O las si cu asta. Sunt obosita si am chef sa scriu pe blog. 

Ma gandeam zilele trecute la tinerete, la copilarie, la faptul ca atunci nu ma gandeam deloc la varsta mea. Acum ma gandesc si nu pot sa cred ca am deja 32 de ani. E aproape imposibil. Nu ma vad asa, eu ma vad inca de douazeci si ceva. Asa o sa gandesc si la 60 si ceva de ani? Imi dau seama ca nu o sa fiu niciodata pregatita sa mi se incheie viata, o iubesc prea mult, ma simt tanara, poate si de asta ma imbrac ca o adolescenta. Iubesc zilele astea cu soare, iubesc zilele cu Ioana, cu pregatiri de concediu, cu zappinguri prin mall dupa haine de sezon, zilele in care vorbesc cu oameni dragi, in care ma plimb, in care beau o cafea cu o prietena buna. Vreau sa profit de fiecare clipa, desi stiu ca niciodata nu voi fi pregatita pentru finish. 

Nu vreau sa fiu prea morbida cu postul asta, vreau doar sa spun la ce ma gandeam zilele trecute. Si nu numai, imi mai vin ganduri din astea in cap cum ca am ajuns la o varsta pe care eu nu o simt si pe care nu mi-o recunosc. Sunt o femeie care imbatraneste, creepy nu? Dar eu ma simt frumoasa si tanara si cred ca mai am o speranta :)

Ma duc s-o probez pe fie-mea in hainutele noi de vara.