marți, 26 noiembrie 2013

Mama si femeie

Nu stiu cat de razna am luat-o eu de cand am nascut-o pe Ioana, adica sunt convinsa ca m-am schimbat si 90% din discutiile cu mine sunt despre puericultura, dar nu ma consider chiar atat de nebuna incat sa vorbesc doar despre cat de minunata este Ioana si cat este de mirobolanta si etc. Nu e stilul meu sa imi ridic in slavi copilul, mai ales ca sunt convinsa ca pentru restul lumii chiar nu e asa. Da, este minunata si ei i-o spun in fiecare zi, si ii spun cat este de frumoasa si desteapta si iubita dar nu o spun si altora sa ii tampesc de cap. Asa ca nu cred ca am cazut in extrema asta a mamelor "nebune" care au uitat de ele si de tot si sunt "fascinate" de odraslele lor.
Dar da, chiar m-am schimbat la modul ca o pun pe ea pe primul loc si nu mi se pare ca imi sacrific viata mea daca stau si ma joc cu ea, sau ii citesc sau ne plimbam, sau am rabdare cand are "tantrumuri". Spun asta deoarece cunosc mame sau mame in devenire care nu inteleg de ce mai fac al doilea copil, ca nu isi imagineaza cum sa nu te mai pui pe tine pe primul loc, ca nu inteleg cum sa nu mai ai chef sa pleci in concediu fara copilul tau. Chiar vorbeam cu o prietena insarcinata care e aproape speriata de ideea de maternitate. Nu stiu cum  dar pe mine nu m-a speriat deloc ideea asta nici cand eram insarcinata cu Ioana, nici dupa. Eu am luat totul pas cu pas, cum a venit si nu mi s-a parut deloc, chiar deloc greu. Cateodata mi se pare plictisitor, adica e o rutina si am zile cand as vrea sa fac altceva dar apoi iar mi se pare frumos. E totul natural pentru mine.
Apropo e o moda acum sa ai un blog din asta mamicesc si sa vorbesti despre copil, despre cat esti tu de naturala ca mama, blah blah. Dar poate asta fac mamele din lumea intreaga, sunt mame inainte de toate si apoi femei. Ideea e sa nu uitam din femeia din noi, cred ca este foarte important sa impletesti cele doua notiuni ca sa n-o iei razna sau sa devii plictisitoare pentru toti ceilalti. Asta incerc eu acum sa nu uit de femeia din mine si sa imi aduc aminte ca eu sunt eu si ca da, sunt si mama, dar in primul rand sunt un om cu dorinte si visuri si nevoi.

vineri, 15 noiembrie 2013

Puhdistus

Tocmai am vazut un film care m-a impresionat foarte tare. Nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp sa ma "miste" un film. Si culmea este ca nu e american, ci estonian si finlandez. Si, in timp ce il priveam, chiar ma gandeam ca pana si estonienii fac filme mai bune ca ale noastre. Adica intr-un film romanesc astepti 10 ani pana termina Xulescu sa isi manance supa sau sa-si lege sireturile. Filmul asta "Puhdistus" (tradus "Renasterea") e bine realizat, bine jucat si seamana a film de secolul 21. Il recomand cu multa caldura. Eu l-am vazut pe Cinemax.

duminică, 10 noiembrie 2013

Ce mai face ea

Da, stiu, scriu rar si nici mie nu imi place asta. Sunt doar putin ocupata cu cautarile pentru mobila de bucatarie, faianta si alte mobile de prin noul apartament. Asa ca putinul timp pe care il am neocupat de fiica-mea il dedic acestor cautari.
Dar sunt datoare cu un mic update la eczema. De pe 29 septembrie pe 1 noiembrie nu a fost nevoie sa mai iau remediul. Nu mi-a aparut nimic pe degete. Pe 1 noiembrie am mai luat totusi o doza deoarece imi aparusera vreo 3-4 bubite pe un deget. Si atat. Si m-am gandit sa iau. Vad ca sunt ok acum, sa vedem mai departe. Doamna doctor mi-a spus ca va trebui sa iau atata timp cat va fi nevoie. O sa iau, ce sa fac, sper doar sa ma organizez/echilibrez eu mai bine ca fiinta si sa nu  mai fie nevoie sa le iau, la un moment dat.
V-am pupat.