Lunea si supararile ei

N-as fi putut sa scriu ca de fapt ieri, duminica, am fost cea mai suparata. Pentru ca duminica e duminica si in plus a fost si ziua mea de nume si n-as fi putut sa spun ca atunci cand m-am trezit ma mancau ingrozitor lateralele degetelor si cand m-am uitat erau iar zeci sau sute de bubite mici una langa alta. Tocmai ieri. Si ca mi-am bagat si mainile in apa rece, am pus si gheata dar tot ma mancau ca nebunele. La un moment dat s-au potolit. Si atunci am iesit afara cu Ioana la plimbare. Intamplator am intalnit-o si pe doctorita care mi-a spus sa opresc Sulfurul si sa asteptam pana azi seara cand ma voi duce iar la ea si se va gandi la un alt remediu. Ca Sulfurul a facut ce a putut si acum trebuie sa schimbam. Ce-i drept, dupa Sulfur pot sa imi indoiesc degetul mic, s-a desumflat si nici pielea nu mai arata atat de rau. Chiar si bubitele de ieri nu au facut prea mult rau. S-au spart si gata. Sa vedem ce nou remediu vom incerca.

Recunosc ca m-am suparat destul de mult ieri cand le-am vazut iar si m-am intristat. Dar sunt mult mai calma si stiu cu certitudine ca ma voi face bine. Va fi probabil un proces mai lung si mai anevoios decat in alte cazuri de vindecari rapide despre care citesc pe net, dar nu imi pierd speranta. Si da, tot pe homeopatie merg.

Si asa ca scriu ca de vina e lunea :)

Plus ca sunt putin suparata si dezamagita si ranita in amorul propriu de anumite actiuni ale unei persoane foarte dragi mie. Chiar daca stiu ca nu face cu intentie ceea ce face.

Asa ca lunea asta e de vina pentru tot.

Ce crema de protectie solara sa folosesc pentru a mea fiica?

Vine vara bine-mi pare, dar problema este cu ce imi protejez eu copilul de soare? Cred ca aproape orice mamica isi pune intrebarea asta odata cu aparitia, dupa o iarna lunga, a unui soare mai puternic. Pana s-o am pe Ioana oricum nu dadeam prea multa importanta, adica nu am stat niciodata sa duc o munca de cercetare pe Internet referitor la problema asta. Ma duceam la magazin si luam de pe raft orice crema imi cadea in mana (ori Nivea, ori Elmiplant, ori oricare alta), dar musai cu un factor de protectie cat mai ridicat, avand in vedere pielea mea sensibila, predispusa la rosire/arsuri si cu o gramada de alunite. 

Si acum m-am apucat de citit. Bine, am citit si anul trecut dar atunci eram si mai disperata s-o protejez. Ma gandeam ca e prea mica (a avut pana in 6 luni pe timpul verii) si citisem ca nu trebuie sa ii dau cu nicio crema pana dupa 6 luni. Asa ca am incercat s-o feresc de soare cat am putut de mult in orele interzise. Ea si dormea pana pe la 10-11 dimineata atunci deci iesirea de dimineata era compromisa, o mai puteam scoate doar seara dupa 5-6. Am fost foarte riguroasa si inca mai sunt cu iesitul in timpul pranzului desi au fost destule voci care ma innebuneau ca "dar ce are daca stai la umbra cu ea?" Uite ca are! Chiar cred ca soarele ala trece prin orice umbreluta, frunze si asa mai departe. Asa ca anul trecut am protejat-o eu cum am putut cu imbracaminte adecvata plus iesit la ore rezonabile. Si anul asta pana in momentul de fata la fel am procedat. Adica o scot dimineata de la 9.30 la 11 (am noroc ca la 11- 11.30 ea vrea sa doarma asa ca o bag la culcare), apoi dupa 5 seara. Palariuta de soare in cap obligatoriu. Pana acum nu am stat la tricou dar vom sta. Plus ca vrem sa mergem si la mare cu ea anul asta. Asadar am inceput sa caut creme de protectie.

Ca sa citesc pe Internet ca de fapt cremele astea mai mult rau fac decat bine. Am aflat eu asadar despre UVA si UVB, cum UVA sunt un fel de "bad guys" care sunt responsabili cu aparitia cancerului de piele, iar UVB sunt un fel de "good guys" responsabili cu producerea de vitamina D. Iar cremele clasice, sa le numim asa, blocheaza tocmai UVB-urile si lasa sa treaca UVA-urile, plus ca sunt compuse din o gramada e chimicale care intra foarte repede in piele. As vrea sa pun asa ceva pe pielea copilului meu? Raspunsul este NU, NU si iarasi NU!

Am mai citit eu ca nici macar cremele bio nu sunt chiar atat de bio, ca cel mai bine te apuci tu sa iti alcatuiesti o crema bazata pe unt de cacao, ulei de catina, oxid de zinc (cica asta ar fi un bun blocant pentru UVA-uri). Bine, problema la cremele astea home-made mi se pare a fi faptul ca trebuie tinute la rece. Ori eu vreau sa ma duc la plaja cu fie-mea. Pentru iesirile zilnice ar merge s-o dau inainte sa plec de acasa. Dar oare vreau sa arate in fiecare zi ca o mascata de la Venetia? (oxidul ala de zinc nu intra asa repede in piele si ramane o pelicula alba). Asa am citit, eu n-am probat nimic inca, doar stau si analizez. :D

Concluzia la care am ajuns este ca cel mai bine este s-o feresc cat pot de mult si sa n-o dau cu nicio crema din comert. Ca eu nu sunt atat de riguroasa incat sa imi fac acasa crema super bio (stiu ca suna naspa ca nu sunt in stare sa fac asa ceva pentru copilul meu, asa cum suna naspa si ca nu folosesc scutece refolosibile care ar putea s-o fereasca de chimicalele din scutecele de unica folosinta, asa cum suna naspa si ca ii cumpar iaurtul in loc sa il fac in casa, asa cum suna naspa si ca i-am dat lapte praf). Sunt o mama oribila! Dar care isi iubeste enorm copilul! Dar chiar nu pot fi atat de riguroasa. Shoot me!

Asa ca m-am decis: sa fac crema acasa e peste puterile mele.

Ramane s-o feresc in timpul iesirilor zilnice, adica vom iesi ca si pana acum doar intre 8-10.30/11 si seara dupa 5-6. Bine ce te faci ca se zice (pe Internet) ca UVB-urile sunt "disponibile" doar in orele de pranz si cica o expunere mica zilnica la aceste ore ar fi super ok pentru productia de vitamina D? Asta chiar trebuie sa mai cercetez, poate o s-o las un sfert de ora in curte la maica-mea in timpul pranzului. Ramane de vazut, nu stiu inca.

Cel mult, daca mi se pare ca as da-o cu ceva o sa folosesc unt de shea de care am citit ca ar avea si el un mic factor de protectie, ceva de genul 5 sau 6. E ceva totusi, decat deloc :)

Iar pentru la mare, acolo sigur are nevoie de o crema, adica eu psihic nu pot s-o las fara s-o dau cu ceva si tot citind am decis ca cea mai buna varianta bio ar fi Crema bio protectie solara minerala bebe si copii FPS45 de la Eco Cosmetics.

Deocamdata atat, daca mai citesc ceva, fac update. Parol! Daca voi stiti alte metode cat mai bio de protectie solara, "feel free to let me know".

Tanara si nelinistita :D

Scriu in timp ce fie-mea este in mijlocul hainutelor de vara pe care le-am pregatit pentru ea si pe care le-a tras dintr-un sertar al comodei. Este aproape derizoriu sa spun ca este vorba despre acel sertar pe care nu o las sa il deschida de obicei. Acum a prins un moment in care eram in alta camera si zup! a bagat mana in haine. Si uite asa s-a dus cu interdictia mea de a umbla in acel sertar! Poate totusi  n-o sa mai fie interesant pentru ea, mai stii?

Ideea este ca eu ma bucur ca am un moment de liniste. Acum umbla cu DVD-ul de la noi de la nunta si zice "mami. tati, mami, tati". O las si cu asta. Sunt obosita si am chef sa scriu pe blog. 

Ma gandeam zilele trecute la tinerete, la copilarie, la faptul ca atunci nu ma gandeam deloc la varsta mea. Acum ma gandesc si nu pot sa cred ca am deja 32 de ani. E aproape imposibil. Nu ma vad asa, eu ma vad inca de douazeci si ceva. Asa o sa gandesc si la 60 si ceva de ani? Imi dau seama ca nu o sa fiu niciodata pregatita sa mi se incheie viata, o iubesc prea mult, ma simt tanara, poate si de asta ma imbrac ca o adolescenta. Iubesc zilele astea cu soare, iubesc zilele cu Ioana, cu pregatiri de concediu, cu zappinguri prin mall dupa haine de sezon, zilele in care vorbesc cu oameni dragi, in care ma plimb, in care beau o cafea cu o prietena buna. Vreau sa profit de fiecare clipa, desi stiu ca niciodata nu voi fi pregatita pentru finish. 

Nu vreau sa fiu prea morbida cu postul asta, vreau doar sa spun la ce ma gandeam zilele trecute. Si nu numai, imi mai vin ganduri din astea in cap cum ca am ajuns la o varsta pe care eu nu o simt si pe care nu mi-o recunosc. Sunt o femeie care imbatraneste, creepy nu? Dar eu ma simt frumoasa si tanara si cred ca mai am o speranta :)

Ma duc s-o probez pe fie-mea in hainutele noi de vara. 

Daca tot e soare afara, sa vorbim si de eczema

Parca imi mai arde si de glume de la un timp. Asta se intampla cam de marti. Luni doamna doctor mi-a dat o doza de Sulfur 15ch (adica doua pastilute). Si deja marti am ramas muta de uimire cand m-am uitat la degetele mele. Era o imbunatatire considerabila. De atunci continui cu o doza pe zi. Doamna doctor mi-a spus sa iau acea doza pe zi doar cand vad ca imi mai apar bubite si cand constat ca ma mananca. De vreo doua zile nu mi-au mai aparut si nici nu ma mai mananca dar eu tot am luat. Plus ca pielea parca renaste la viata. Exact ca si natura. A venit primavara si pentru ea. Yupiii!!!! 

Sincer acum, chiar nu imi vine sa cred. Adica ma surprinde homeopatia asta. Nu i-am acordat vreun interes special inainte, ba chiar mi se parea o mare prostie dar probabil un om trebuie sa ajunga destul de disperat ca sa incerce si alte metode decat medicina clasica. Din disperare am incercat. Si din prea mult citit pe Internet. Oricum daca in continuare se va imbunatati atat de bine cum a facut-o pana acum si daca scap o data pentru totdeauna de pacostea asta de eczema, ma dau pe homeopatie. Oricum m-a convins deja. Mai ales ca doamna doctor la care ma duc eu si-a dat mult mai mult interes decat orice doctor pe care l-am cunoscut pana in prezent si pentru ca mi se pare ok ideea homeopatiei de a trata pacientul si nu boala. 

Vreau sa fac totusi o mentiune. Daca Sulfur-ul a functionat pentru mine, nu inseamna ca functioneaza pentru toata lumea. Cel mai bine este sa va gasiti un medic homeopat care sa va indrume spre remediul potrivit personalitatii fiecaruia.

O zi senina

Azi am mers la locul de joaca. Si ne-am imprietenit cu o fetita de 1 an si 5 luni pe nume Ana. Tare nazdravana si hotarata. Ioana mea se tinea dupa ea, se ducea la ea, o mangaia pe fata, pe cap. Ioana e un copil foarte iubitor cu ceilalti copii. S-au dat in leagan, pe tobogan, in balansoar si s-au uitat dupa vrabiute si caini. Ana avea si un camion, o minge si lopatele cu care s-au jucat amandoua. 

Ce frumoasa este copilaria! Si simpla :)

Bleah

Desi afara e o zi de vis, cu soare, pasarele ciripind, flori si parfumul lor imbietor, eu am o stare de sfarseala iesita din comun. Pur si simplu m-am trezit ca azi dimineata ma gandeam "Doamne, eu nu mai am chef azi s-o iau de la capat cu aceleasi lucruri". Pentru ca orice mama cu un copil de 1 an si o luna isi cunoaste foarte bine programul zilnic. Stie ca la ora X copilul trebuie culcat, la ora Y mananca, intre etapele astea ne jucam si trebuie sa avem chef sau sa mimam ca avem chef altfel copilul se plictiseste si devine un mic monstrulet. Si azi dimineata m-am trezit ca azi nu am chef, pur si simplu nu aveam chef sa am chef. Pur si simplu, aveam chef sa plec undeva doar eu, sa fug, sa fac lucruri care imi fac mie placere (sau poate celeilalte eu dinainte de copil). Si apoi sa ma intorc. Asta e o certitudine. Ca n-as putea trai departe de ea prea mult.

 Dar azi aveam chef sa fug. Dar nu aveam cum si n-am avut cum si a trebuit sa stau si sa fac in asa fel incat sa am chef. Si acum, in acest moment, ma simt cu bateriile terminate. Dar e bine ca e vineri seara si urmeaza weekendul si intra si tati in scena. Deja a intrat ;)

Eczema la punctul ei culminant?

Continui tratamentul homeopat pentru eczema. Nu am mai scris deoarece ultima saptamana a insemnat o inrautatire a aspectului eczemei. Adica a fost mai rau decat am vazut-o eu vreodata. Si a fost insotita de durere la atingere, piele descuamata, ingrosata, carne vie, supurare, usturime, imposibilitatea de a-mi indoi unul din degetele afectate. Pare ca ma lamentez, nu-i asa?

Ma recunosc in stilul de a-mi plange de mila si de a astepta ca cineva sa imi spuna ca totul va fi bine, ca imi va trece. Oricum nu l-as crede, as sta zi si noapte aproape obsesiv sa caut pe Internet detalii despre tratamentul pe care il urmez, daca s-a vindecat cineva sau dimpotriva daca a fost un esec colosal. Eu stiu mai bine doar. O contest chiar si pe doamna doctor. E stilul meu de a contesta, carcoti si a nu avea prea multa speranta.

Saptamana asta mi-am luat si o sapuneala de la doamna doctor care mi-a spus ca trebuie sa am mai multe incredere in mine, rabdare si sa fiu mai bataioasa. Si stiu ca asa trebuie sa fiu. Ideea este ca dupa ce mi-a zis treaba asta am devenit de nerecunoscut parca. Nu mai sunt impacientata ca nu imi va trece niciodata. Sunt mai calma si mai rabdatoare (o fi si efectul remediului, habar n-am daca actioneaza si pe planul asta).

Adevarul este ca la felul in care arata oricine s-ar speria. Cred ca seamana cu lepra, e pielea crapata, tare, umflata. Mi s-au umflat incheieturile degetelor, mi s-au deformat degetele, par degete de batran. Bleah. Sunt ca un mic monstru. Clar imi este jena sa ma vada cineva asa. Am refuzat niste iesiri in weekendul asta si probabil ca o sa ma feresc in continuare de intalnirea cu oamenii.

De ce s-a inrautatit? Deoarece am inceput sa iau Graphites. Asta e remediul pe care doamna doctor mi l-a prescris (nu e foarte magulitor deoarece cine citeste despre trasaturile persoanei care are nevoie de Graphites va vedea ca are de-a face cu un mare las). Din cate am inteles, se pare ca exista aceasta agravare a simptomelor in homeopatie si aceasta apare cand nimeresti remediul potrivit si, cum ar veni, tot raul iese din tine afara. Prin piele in cazul meu. Asa o fi. Sper din tot sufletul ca asa sa fie. Adica sa imi fi nimerit remediul si sa scap de boala asta si nu cumva sa o fac sa coboare mai inauntrul meu si sa dau de alte belele. Ca se poate si asta (asta e din cititul meu excesiv pe net). Oricum pare ok ideea homeopatiei ca incearca sa trateze din interior spre exterior. Imi place, sper sa functioneze si la mine.