Plecam noi doi

Mami si cu tati s-au decis sa plece in Olanda si Belgia. Fara Ioana. Desi am fost impotriva plecatului in concediu fara copil si eram decisa sa continui cu alaptarea cat o fi (nu aveam un termen precis, m-am gandit ca eu si cu Ioana ne vom hotari pe parcurs cat si cum), m-am decis brusc sa plec cu tati, sa fim doar noi doi. Aveam nevoie de evadarea asta. Si nu, nu sunt pe deplin impacata cu decizia mea. Adica ma gandesc cu groaza cum o sa plec eu de langa fetita mea, cum n-o sa mai dorm cu ea 10 zile. E destul de ciudat pentru mine, dar am luat decizia asta si datorita faptului ca am constatat ca Ioana oricum nu mai cere la san asa des, o mai alaptez doar o data pe zi acum, dimineata. Si m-am gandit ca atunci o sa aiba 1 an si 3 luni, e destul de ok. Plus ca ea nu sufera niciodata cand am plecat sa zicem la cumparaturi sau la teatru sau la film si am lasat-o cu altcineva. Se joaca, mananca, daca ii e somn adoarme.

Am nevoie de excursia asta. Sa redevin eu sau sa ma redescopar pe mine, Irina, nu sa fiu numai mama de Ioana. Plus ca am nevoie de un pic de romantism cu sotul meu. 

Si ma gandesc eu ca atunci cand Ioana va fi destul de mare sa constientizeze, pe la 3 ani asa, nu voi mai fi in stare sa plec fara ea in concediu. Poate e ultima noastra escapada de porumbei. Oricum, anul asta vom merge si la mare cu ea, adica o plimb si pe ea.

Si uite cum, dintr-o mama atat de hotarata sa nu imi petrec niciun concediu fara copilul meu, am devenit Irina cea cu mare chef de colindat prin lume.

Cum sa capeti eczema dishidrozica si cum sa traiesti cu ea

Aman de foarte mult timp sa scriu aceasta postare. M-am apucat de ea de nenumarate ori dar ori se trezeste Ioana, ori am de cautat altceva pe net, ori mi se pare ca nu stiu de unde s-o apuc si cum s-o scriu si atunci renunt. Sper ca azi s-o termin :D
Am eczema dishidrozica sau dishidroza. Suna bine, nu? Mi-am diagnosticat-o singura tot citind pe Internet si apoi m-am dus si la un dermatolog care mi-a confirmat diagnosticul. Tot evit sa scriu despre ea deoarece stiu ca am atatea de spus despre ea (am multe teorii legate de aparitia ei pe mainile mele atat de fine altadata).
Sa incepem cu inceputul. Acum vreo 2-3 ani, in momentul in care curatam portocale imi apareau intre degetele de la maini mici bubite pline cu lichid incolor care ma mancau ingrozitor. De cele mai multe ori, nu rezistam si ma scarpinam pana se rupeau, curgea lichidul din ele, apoi se uscau si gata, scapam. Am evitat sa mai curat eu portocalele, exista mereu acea persoana care facea acest lucru pentru mine. Consideram ca sunt alergica la sucul din coaja de portocale, ca poate sunt tratate si pielea mea este mai sensibila. Ok, ma multumea teoria asta.
Apoi, la vreo doua-trei luni de la nasterea Ioanei, ca urmare a unei perioade stresante din viata mea (despre care am scris aici), mi-au aparut aceste bubite iar pe interiorul degetului mijlociu de la mana stanga. Erau doar cateva. Am pus niste Fluocinolon si au trecut. La vreo 3 saptamani au aparut altele, in acelasi loc. Si tot asa, puneam Fluocinolon, treceau, la 2-3 saptamani reapareau. Prin septembrie deja incepusera sa apara mult mai devreme, la o saptamana. Cam prin octombrie s-au extins si la degetul mic de la mana dreapta. In octombrie, dupa ce am citit pe net diverse teorii, m-am decis sa renunt la zahar din alimentatie, singurele surse ramanand fructele. Niciun pic de zahar procesat. Nu am remarcat o imbunatatire a simptomelor, dar m-am simtit mai bine, plus ca am reusit sa si slabesc vreo 3 kg in 3 luni, deci eram destul de multumita. De Craciun, am zis totusi ca ma abat de la dieta mea deoarece nu pot sa renunt la cozonacul maica-mii (e cel mai bun cozonac din lume dupa parerea mea) asa ca de la cozonac am trecut putin si pe la alte prajituri, in fine m-am abatut de la dieta destul de serios pana pe la mijlocul lui ianuarie. Cand am renuntat nu numai la zahar dar si la paine, paste fainoase. Citisem ca un regim fara gluten ar putea ameliora situatia. A fost totul bine doar pentru self esteemul meu ca am reusit sa slabesc destul de repede si fara sa ma infometez aiurea, doar ca mancam mai sanatos, legume, carne, fructe, fara alimente procesate, fara zahar si fara gluten. Ma simteam ok si inca ma simt pentru ca sunt inca pe acest regim. Dar eczema mea era tot acolo, ba mai mult, prin februarie s-a agravat brusc.
M-am tot gandit oare de ce. Inainte de a mi se agrava si a mi se extinde si pe alte degete, plus ca am facut si o infectie la unul din degete, mi-a venit ciclul pentru prima data de dupa sarcina+alaptare (la 11 luni ale Ioanei). Eram fericita, mai ales ca ne dorim si un alt bebe. Buuun. Dupa ce e trecut ciclul, in aceeasi perioada, a racit Ioana, a avut trei zile de febra mare, apoi trei zile de eruptie pe piele, nu conteaza ce conteaza este ca a stat non-stop la san, nu vroia altceva de mancare decat san si nu stiu ce hormoni a activat acolo deoarece corpul meu a luat-o razna, eczema a luat-o razna. Nu mai suportam mancarimea, se manifesta mai mult noaptea, plus ca degetele se umflasera de la bubitele alea care nu mai erau mici, devenisera mari, imi aparusera si in palme. Oribil!
Am decis sa ma duc la dermatolog. Si m-am dus, dupa ce am cautat pe net pareri despre un dermatolog bun in Craiova. M-am dus la o doamna doctor care are o clinica mare si frumoasa in Craiova, am crezut ca gata imi da o crema si va trece. Am intrat in cabinet vaca si am iesit bou, mai pe romaneste. In 10 minute, m-a trimis acasa si m-a costat si 60 de lei distractia. Nici macar nu m-a ascultat cu teoriile mele privind hormonii din alaptare sau poate alimentatia, nici macar nu a avut rabdarea sa asculte istoricul meu medical, nimic. M-a trimis acasa cu doua solutii si cu parerea ca intr-o saptamana sunt ca noua. Bineinteles ca nu a fost asa. Era tot la fel de rau, nimic nu s-a schimbat in 7 zile. Am decis sa merg la un alergolog (dermatoloaga a zis ca poate fi o alergie la ceva, plus ca citisem pe net, pe siteurile americanilor de posibilitatea aparitiei eczemei la persoanele care au alergii la ceva anume- mancare, componente din produse de curatenie). Am ales un alergolog bun din Craiova, m-am dus la cabinet, mi s-a facut testul cutanat de alergii, nu am alergie la nimic si s-a gandit ca poate fi ceva imunologic (asta cred si eu acum) si m-a trimis sa imi fac analize. Au iesit bine, toate analizele, inclusiv TSH-ul de care ma temeam eu ca n-ar fi bun. Plus, mi-a dat alte creme cu corticoizi.
Am decis sa nu mai incerc cu ele deoarece stiu ca folosirea pe termen lung a acestor produse poate sa dezvolte probleme in alte parti, am citit pe net in continuare mai ales pe siteurile americanesti, deoarece ei mi se par mai dispusi sa priveasca putin mai departe de folosirea cremelor si unguentelor pe baza de corticoizi si sunt dispusi la folosirea unor produse mai naturale. Asa am ajuns la uleiul esential de tea tree, pe care il foloseam in episoadele de mancarime intensa. S-au uscat bubitele, bubele si ce mai erau, dar se uscau si ieseau altele imediat. Mainile mele erau ca dupa razboi, erau o rana mereu deschisa, nu mai puteam sa le tin la vedere, mi-era rusine.
Am crezut apoi ca poate organismul meu are de luptat cu Candida sau ca am un colon permeabil. Am luat si teoriile astea in considerare, mi-am continuat regimul fara zahar, alimente procesate si fainoase, am adaugat in alimentatie ulei de cocos (pe care il folosesc si pentru hidratarea mainilor).
Cert este ca nu stiam ce sa mai fac si cum sa ii dau de cap. Mi-a intrat in cap ca medicina traditionala nu are cum sa ma ajute. Si cum aveam un cabinet de homeopatie la parterul blocului in care locuiesc am decis sa apelez la doamna doctor homeopat de acolo.
O consultatie la un medic homeopat e altceva fata de consultatia la medicul alopat. Pentru unii merge, pentru altii e o prostie. Eu m-am simtit excelent dupa cele 2 ore petrecute in cabinet. Doamna doctor mi-a zis ca nu poate sa spuna ce anume a declansat boala, deoarece corpul uman e complex si pot fi mai multe cauze legate intre ele. Mi-a dat 6 pastilute pe care sa le iau 3 zile si sa revin dupa o saptamana. Pot sa spun ca pielea mi s-a recuperat in proportie de 80%, imi mai apar bubite dar per total pare mai bine. DE mentionat ca totul se suprapune si faptului ca mi-a venit iar ciclul (la 41 de zile de la primul) si ca am redus alaptarea la o data pe zi. Mai cred si teoria asta cu dezechilibrul hormonal, o problema cu progesteronul poate (nu sunt suficiente articole pe tema asta, a dezechilibrelor hormonale din alaptare care pot duce la eczema, dar eu ma gandesc ca poate fi si asta).
Urmeaza sa ma duc iar la doamna doctor homeopat maine sau poimanie. Dar azi noapte am avut iar o criza de mancarime si imi aparusera niste bube mari pe unul din degete. Am folosit tea tree-ul iar ca sa pot dormi.
Voi tine ca un fel de jurnal al acestei afectiuni ale mele, sper din tot sufletul sa scap de ea si in felul asta sa ajut si alti oameni sa scape de ea. Numai cine are sau a avut eczema dishidrozica stie ce uracioasa este!
UPDATE(20.04.2013): aici
UPDATE (29.04.2013): aici
Ca sa nu mai scriu aici de fiecare data cand fac un update pentru eczema, m-am gandit ca cel mai bine este sa cititi postarile noi. Sigur mai inserez ceva despre cum ma simt, ce mai fac, cum mai merge eczema.

Dezamagire pentru o comanda online

Pe 25 februarie am facut comanda de niste produse naturiste pe naturaplant.ro. Aveam nevoie de ulei de tea tree si de un extract de muguri de coacaz negru si pentru ca tot le gasisem pe amandoua pe siteul acesta am mai comandat si un sapun bio, doua unguente cu galbenele si unt de shea. Si m-am pus pe asteptat cu sufletul la gura. Ziceau in mailul de confirmare a comenzii ca in aproximativ 72 de ore ar ajunge la mine.

Buuun...astept, si astept, si astept si cum nu sunt foarte buna la asteptat, joi seara le scriu un mail in care ii intreb de statusul comenzii. Mail la care banuiam ca as primi un raspuns vineri. Si l-am primit vineri dar vineri seara cand degeaba le-as fi scris inapoi. Imi raspundeau frumos si fara griji ca nu au avut untul de shea si ca il  vor primi in urmatoarea saptamana si cum il au o sa-mi trimita pachetul.

Deci iar ma pun pe asteptat (bine, la faza asta eu nu am inteles de ce a trebuit sa le scriu eu lor si nu ei sa isi ceara scuze ca nu pot onora comanda in timp util). Am zis sa ii iert si sa astept iar. Si am tot asteptat pana pe miercuri saptamana urmatoare cand n-am mai rezistat si le-am scris iar. Acum le-am spus si ca sunt cam nemultumita de felul cum isi trateaza clientii.

A doua zi ma suna o duduie. Fara sa incerce sa para draguta sau umila ca doar ei intarziasera cu comanda si ar fi trebuit sa ma contacteze demult, nu sa ii tot imping eu de la spate. Imi zice nonsalanta ca tocmai ce primisera untul de shea si ca nu au unul din tipurile de unguent de galbenele si daca pot sa-mi trimita de la alta firma. Eu zic ca da dar totusi cand vine comanda. Ea zice ca a doua zi vineri urma sa ajunga la curier deci sigur ajunge luni la mine. Ok, zic.

Astept. Iar...pentru a 3a oara. Cred ca sunt cam fraiera :D. Luni trece si nici urma de comanda. Deja enervata, le scriu iar mail in care le spun ca nu e posibil asa ceva, ca a doua zi ar fi bine sa vina comanda altfel sa se spele cu ea pe cap.

Nu trebuie sa va spun ca a doua zi (deci dupa 15 zile de la lansarea comenzii, nu stiu cat face in ore dar sigur e mai mult decat 72) vine si comanda intrun hal fara de hal...eu n-am mai vazut atata stupizenie din partea celor care au ambalat produsele alea. Sticluta de ulei de tea tree (care, apropo, ar fi trebuit sa fie de la Fares, cel putin asa comandasem, dar era de la Solaris) intrase in unguentul de galbenele care era desfacut si se varsase prin cutie si toate celelalte produse erau murdare. Plus ca sapunul bio nu exista, desi nu mi-a zis nimeni ca nu mi l-ar trimite. Groaznica experienta! 

Tu esti mai atasata de alaptare decat e copilul

Asta am auzit-o de la doua cadre medicale din Craiova in doua momente de timp diferite (prima data pe la 2 luni ale Ioanei, a doua oara acum vreo 2 saptamani). Am tinut minte aceasta fomulare deoarece m-a socat de prima data si acum doua saptamani cum stateam in cabinetul unei anume doamne doctor care oricum nu are nimic de-a face cu pediatria si am auzit aceeasi propozitie ma gandeam "Oare se tin lectii pentru toti doctorii din Craiova ca sa nu incurajeze alaptarea?". OK, am inteles ca tu crezi ca a alapta un copil de 1 an e un lucru inutil dar respecta decizia mea. Sunt si eu o persoana inteligenta, si chiar daca nu fac parte din tagma de invatati a doctorilor totusi am citit cate ceva si nu sunt chiar ultimul om (pretentia asta a mea de a fi tratata cu espect de catre doctorii romani e o tampenie, oricum ei cred ca detin adevarul absolut iar noi ceilalti suntem doar niste cazuri care habar n-au de nimic).

Prima data cum am zis am auzit treaba asta pe la doua luni ale Ioanei cand eu eram suparata si tracasata ca toata lumea se lua de mine ca nu creste copilul ca e prea slaba (ce-i drept la 2 luni, Ioana nu avea 3 kg). Eu nu eram ingrijorata, dar deja eram foarte stresata de ceilalti, plus ca eram cu "burta deschisa"(asa spuneam eu la faptul ca operatia de cezariana imi supura din cauza unui serom sau poate a unei respingeri a firelor de sutura - nici pana azi nu stiu cauza) si zilnic ma duceam la spital de doua ori pentru a fi pansata, cu stresul ca se trezeste Ioana (nici nu dormea foarte mult- cred ca de foame). Da, acum privind in urma am facut niste greseli dar nu pentru ca nu mi-am dorit sa alaptez exclusiv. No Way! Mi-am dorit chiar foarte mult! Am plans pana la 7-8 luni si imi faceam procese de constiinta ca nu am depus toate eforturile, ca am gresit cand am introduc laptele praf la 2 luni etc. Si acum cred ca am gresit dar acum am decis sa ma gandesc ca nu a fost toata numai vina mea. Contextul a fost urmatorul: Ioana s-a nascut cu 2600g, la iesire din spital mi-au zis ca are 2500 g si eu am crezut fara s-o cantaresc acasa (dar eu cred ca avea mult mai putin deoarece la 2 saptamani de la nastere am fost la pediatra la consult si avea 2320 g si mie mi se parea mai grasa ca la iesire din spital). Apoi, fiind asa mica nu prea lua bine in greutate, maximul ei era de 100 g pe luna astfel incat la 2 luni avea 2900 g. Nu va imaginati la ce presiune eram supusa : mama, soacra, pediatra, soru-mea, cumnatu-meu toata lumea era impotriva mea ca moare de foame copilul. Ce-i drept nu prea dormea mult, se trezea destul de des si adormea la san. Acum cand ma gandesc ar fi putut fi mai multe cauze: 

- ea a avut un icter prelungit pana pe la 2 luni jumate-3 care probabil o facea sa nu aiba atata putere sa suga;

- are fren lingual (diagnosticat de pediatra, dar tipic pentru Romania l-a diagnosticat la vreo 2 luni dupa ce bagasem laptele praf si era cam greu sa il mai scot, plus de asta nu parea sa fie prea ingrijorata ca din cauza asta sa nu fi putut sa suga, cred ca nici nu a facut legatura dar eu am facut-o). In America copiii cu fren lingual sunt crestati sub limba in primele saptamani dupa nastere tocmai pentru a nu impiedica suptul de la san. Are o importanta extrema acest fren pentru succesul alaptarii. Cand am auzit de treaba asta, m-am enervat rau pe ea si pe ghinionul de a nu avea un consultant adecvat in alaptare. Pediatrii n-ar trebui sa profeseze fara a fi si consilieri in alaptare. Majoritatea (cel putin din Craiova) te consiliaza doar cum sa introduci lapte praf in alimentatie;

- greutate mica la nastere si nu avea forta sa suga, adormea mereu la san doar dupa cateva guri, se chinuia saraca.

Oricum ar fi fost la 2 luni i-am bagat lapte praf. Groaznic lucru pentru mine!

I-am bagat LP dupa ce pediatra mea mi-a bagat pe gat o alta pediatra (destul de bine cotata in Craiova) care parea o experta in nutritie. A venit acasa in vizita, sa vada cum e copilul, prima vizita a zis ca am lapte, dupa ce bineinteles mi-a pus ea mana pe sani sa vada cat de tari sunt!!!! (asta ma enerva la inceput, toti puneau mana pe sanii mei si credeau mereu ca nu am lapte, cand sanii mei erau tripli decat erau la inceput si doldora de lapte- dar niciun pediatru respectabil nu ma credea, "sigur n-are lapte" pareau sa gandeasca). Apoi m-a pus sa ii fac proba suptului si bineinteles ca nu lua in greutate atat cat trebuia. M-a enervat ca in loc sa caute alte probleme ele s-au gandit doar sa suplimentez cu lapte praf. In acea perioada nici una din ele nu s-a uitat sub limba sa vada daca frenul lingual e problema.

Oricum tanti pediatra era atat de experta in alaptare incat a fost in stare sa afirme cu putere ca "sigur dupa 3-4 saptamani maxim o sa vedeti ca fetita va renunta la san si va ramane doar cu biberonul". Am crezut-o! Eram atat de disperata, cu nervii intinsi la maxim incat am crezut aberatia asta!!! Pentru ca e o aberatie avand in vedere ca fie-mea prefera oricand sanul meu oricarui biberon din lume desi bea din amandoua si acum la un an. Deci era o super experta in nutritie. Ma rog, vina mea ca am crezut-o. Plus ca ma sfatuia sa ii dau ceai de bebei cand plange si sa ii distantez mesele la 3 ore ca nu asimileaza cum trebuie daca sta non-stop la san. Ioana statea mult, mult la san, vreo 20 de ore din 24. Pe mine nu ma deranja si eu simteam ca asa e bine. Oricum nu am ascultat-o la faza asta pe pediatra. Mi-am vazut de treaba mea. Si atunci a venit si replica ei "sunteti mai atasata dumneavoastra decat fetita de san". Hai nu mai spune! Dar daca treaba asta nu priveste pe nimeni altcineva decat pe mine si Ioana? E legatura noastra speciala si se va termina doar cand una din noi doua va decide. 

Si acum, peste 10 luni aud aceeasi replica dar de la alta doctorita care mai imi si spune ca acum laptele meu e apa de ploaie ca nu mai are nicio valoare nutritiva. O creditez doar ca a continuat spunand ca mai are totusi cativa anticorpi. Si i-am spus ca pentru anticorpii aia ii si dau in continuare. Si pentru legatura noastra. Pentru frumusetea acestei legaturi pe care doar mamele care au alaptat sau alapteaza o pot intelege. Pentru acest miracol care pe mine m-a facut sa plang de fericire prima data cand Ioana a supt. Nu imi venea sa cred ce frumos poate fi. E greu sa fii femeie in lumea asta condusa de barbati, dar merita toate greutatile din lume doar pentru aceste momente magice cand iti tii copilul la piept si vezi pofta si dragostea cu care se conecteaza el la tine.

Asa ca poate sunt atasata mai mult eu de alaptare decat este Ioana (desi imi vine greu sa cred asta din moment ce ea vine de atatea ori la mine sa imi ridice tricoul ca sa isi gaseasca linistea acolo la pieptul mamei).

Asa simt eu ca e bine, simt ca inca e bine s-o alaptez si o voi alapta atata timp cat voi mai simti asta.

Bine ai venit, Ana Rebeca!

Astazi, pe langa ziua Ioanei, e si ziua Anei, fetita celei mai bune prietene ale mele. Dumnezeu a decis sa ne lege si mai tare pe noi cele doua mame si sa avem fetitele nascute in aceeasi zi frumoasa de inceput de primavara, dar la diferenta de un an.

Bine ai venit, Ana, sa fii sanatoasa, fericita si sa ai noroc!

La multi ani, iubita mea!

Azi e ziua Ioanei, fetita mea iubita si draga. Fetita mea cu par balai si ochi nesperat de albastri. Cred ca nici nu pot sa-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima toata emotia pe care o simt gandindu-ma la ea. Sunt de fapt atatea sentimente bune stranse in sufletul meu atunci cand ma gandesc la ea incat simt ca imi dau lacrimile de atata dragoste si drag.

E ziua ei si eu sunt extrem de fericita si nu imi dau seama cand a putut sa treaca un an de zile. Un an de zile alaturi de ea. Cu ingrijorarile de inceput, cu stresul din primele trei luni ca nu crestea in greutate, ca mie mi se deschisese operatia, ca e prea cald, ca e prea frig, apoi cu diversificarea si faptul ca nu prea a mancat bine pana la vreo 8-9 luni, apoi la 7 luni jumatate s-a ridicat singurica in patut, apoi la 8 luni jumatate a inceput sa mearga de-a busilea si in picioare tinuta de manute, apoi de la 10 luni merge singura in picioruse si acum la un an e deja experta, merge foarte repede, aproape alearga. M-am laudat, gata! :D

O iubesc! Mai mult decat mi-am imaginat eu vreodata ca as putea iubi pe cineva. Ea e totul pentru mine (sa nu te superi, tati, ca si pe tine te iubesc). Dar iubirea mea pentru ea e nesfarsita, e ca un univers magic in care a incaput toata dragostea din lume. Tu mi-ai adus fericirea deplina, sufletul meu!

Te iubesc si la multi ani!

Puterea unui zambet

Ce tari sunt ei cand sunt mici, mici de tot, in primele doua-trei luni de viata, si sunt mereu incruntati asa, nu zambesc (cel putin nu voluntar), par niste pitici mici si rai (in sensul bun).

Si apoi cat de dulci sunt cand zambesc. Prima data Ioana mi-a zambit in timp ce moflaia linistita dintr-un san. Si am simtit ca ma topesc de dragoste.

Uleiul de cocos bate crema

Fie-mea s-a ales cu o iritatie de scutec urata de tot. Cea mai urata de pana acum. M-am speriat cand am vazut-o, are portiuni de carne vie (sau cel putin asa mi se pare mie, e posibil sa exagerez avand in vedere ca e vorba despre 'my girl'). Anyway, iritatia e naspa rau.

Cauza sau mai degraba vina e aiureala mea de a-i pune in iaurtul de la ora 17 pe langa banana cea de toate zilele si un mar si o para. Smart, nu? Desi mai mancase combinatia asta si nu patise nimic (dar recunosc marul si para erau coapte in ocaziile anterioare), sambata seara a fost prea mult pentru popoul ei si am inlemnit cand am vazut ce e acolo.

Asa ca m-am pus pe ea cu creme pentru eriteme fesiere (Sudocrem si Bepanthen - astea le am prin casa), plus ulei de masline. Adica ceea ce mersese pana acum pentru ocazionalele mici iritatii. Credeti ca am avut succes de data asta? Nimic, a doua zi era fix la fel. Plus starea de agitatie si suparare.

Asa ca duminica spre luni noaptea, pe la 4.30 asa, dupa ce ma tinuse treaza de la ora 3 (asta inseamna ca nimic n-o potolea, doar plimbatul prin casa), i-am aplicat ulei de cocos. Din ulei de cocos bio si presat la rece pe care mi-l cumparasem pentru mainile mele. M-am gandit ca rau nu are cum sa-i faca. Si apoi am mai plimbat-o putin pana la ora 6 (:D) si ne-am culcat. Dimineata la schimbat, popoul era deja mult mai curat. Nu s-a reparat tot, adica mai avem de muncit dar eu cred ca suntem pe drumul cel bun.

Asa ca de-acum incolo daca mai pateste o iritatie pac o spal cu apa calduta, apoi o usuc cu feonul (alta gaselnita pe care am citit-o pe forumurile americanesti), apoi aplicam uleiul de cocos, lasam putin la aer, pus scutecul si sper sa treaca.