Alaptez iar

Am o bebelina frumoasa de 7 saptamani pe care o alaptez. Si nu, nu sunt la o sedinta La Leche League si nici la o intalnire a mamelor alaptatoare din Craiova. Zic asta deoarece in contextul unor asemenea intalniri sigur as fi blamata ca mai completez alimentatia bebelusei si cu doua biberoane de lapte praf pe zi. Si mi s-ar recomanda renuntarea de urgenta la suplimentare, aruncarea biberoanelor, a laptelui praf, a suzetelor ( pe astea din urma chiar nu le folosesc dar fac parte din discurs) si punerea copilului cat mai des la san. Dar sta cam toata ziua la san. Sigur nu suge bine, are o problema de atasare. Eu cred ca suge bine, simt cum trage. Doar ca eu, da eu, la ora 7 seara pana pe la 10 asa nu am lapte. Si ea vrea sa manance si nu are ce. Nu exista asa ceva, adica toate mamele au lapte suficient pentru puii lor. O fi, nu zic dar atunci de ce unele mame au lapte cat pentru trei iar altele seara nu mai au lapte in instalatie deloc si copiii lor plang la tzatza? De unde stii ca plang de foame? Ei nu zau? Si atunci de ce se linistesc dupa un biberon? Esti prost informata. Asculti pe cei din jur si nu e bine. Nu depui suficient efort. Ti-e mai usor sa prepari un biberon. Fizic poate ca imi este desi nu vad diferenta ca oricum as lua-o amandoi copiii mei au stat mult in brate sau/si la san. Si nu i-am dat jos de acolo sa ii uit intr-un patut plangand sau in carucior. Nu! Eu chiar am tinut-o mult pe I in brate cam pana pe la 6 luni ca pe urma nu m-a mai solicitat mai deloc. S-a desprins ea. Dar psihic sa nu imi zica nimeni ca imi e mai usor. Eu sunt intrucatva o extremista in ale alaptarii. Adica eu chiar cred in beneficiile acestui tip de alimentatie. Datorita acestei obsesii am reusit s-o alaptez pe I pana la 14 luni ( am intrerupt deoarece vroiam sa concep un alt copil) cu alaptat mereu inainte de completare, cu alaptat exclusiv noaptea, cu folosit tetine de nou nascut si la 14 luni ca sa nu renunte la tzitzi(ma speriase o pediatra ca o sa renunte la san dupa 3-4 saptamani dupa ce incep sa ii dau completare). Si eu psihic m-am chinuit tare mult ca nu reusesc s-o alaptez exclusiv pe I. Consider ca acest stres a fost unul din triggerii eczemei. Si vad ca acelasi stres am inceput sa il am acum la E cu completarea alimentatiei ei cu lp. Si nu mai vreau! Nu e corect pentru mine sa ma chinuiesc singura!!! Citesc mult si in general pe net concluzia este ca daca nu alaptezi EXCLUSIV nu esti o mama dedicata. Esti blamata ca apelezi la laptele praf. Si m-am lasat condusa de aceste idei extremiste. Nu vad legatura pe care o fac de exemplu alaptatoarele intre laptele praf si boli cardiovasculare. Tatal meu a fost alaptat pana la 1 an jumatate si tot e hipertensiv asa cum au fost si parintii lui. Sau cum naibii apare obezitatea doar la copiii hraniti cu lapte praf? Care e oare diferenta intre un copil alaptat exclusiv pana la X ani si care apoi baga in el ciocolata si placinte cumparate din oras si un copil hranit cu lapte praf care apoi are o alimentatie echilibrata??? Va zic eu, o mare diferenta in favoarea celui din urma. Eu cunosc multe mame alaptatoare care isi scapa copilul in borcanul cu dulciuri sau junk food. Asa ca aceasta nebunie cu alimentatia asta exclusiva cu lapte matern pana la 6 luni pe mine nu ma convinge. Asta nu inseamna ca nu sunt pro alaptare. Sunt foarte pro alaptare dar mi-as dori sa se termine cu exagerarile astea de blogeritze alaptatoare disperate care propovaduiesc sanatatea eterna a copiilor alaptati dar mai ales nenorocirile care se vor abate asupra copilului tau daca ii dai sa pape infricosatorul lapte praf. Acest BAU BAU al erei moderne. El si cu vaccinurile. Dar nu discut si de astea ca ma ia durerea de cap. Astept timpurile cand si caruciorul sau suzeta vor prinde puteri mai mari de bau bau si il vor ajunge pe lapte praf in clasamentul celor mai rele lucruri din lumea mamiceasca. Sunt si ele blamate dar inca nu indeajuns.

Sunt convinsa ca aceste articole extremiste m-au facut pe mine s-o iau pe aratura cu alaptarea, sa ma stresez aiurea si sa dau in eczeme. Altele dau in depresii. Altele in chestii si mai urate. Asa ca eu urasc articolele astea. Le urasc virulenta si lipsa de empatie. Dar la ce as putea sa ma astept de la niste femei care judeca alte femei? Ca doar nu barbatii sunt autorii acestor bloguri.
Eu voi alapta in continuare. Si voi suplimenta cand cred eu ca ii mai e foame. Si voi fi alaturi de copiii mei atata timp cat ei ma vor dori acolo. Si ii voi iubi cum nimeni vreodata nu ii va iubi. Si asta conteaza cel mai mult.

Am fost copii

Toti am fost copii. Vecinul batran de peste drum, eu, mama, vanzatoarea de la alimentara. Toti am fost draguti si pufosi ca si fie-mea la 2 ani. Toti am fost inocenti, veseli, iubitori. In ultimul timp imi imaginez cum erau unii oameni mici. Si cum s-au transformat. Majoritatea in mai rau caci asa de frumosi pot fi oamenii doar la varsta copilariei.

Doar eu

As vrea sa am mai mult timp. As face ceva ca sa ma deconectez. O prajitura cel mai probabil. Daca gatesc ceva ma deconectez. Uit de toate problemele pe care le am si ma concentrez pe reteta aia, pe timpii de preparare si pe ce trebuie sa imi iasa. Am mai scris despre sentimentul asta nou pe care mi-l da gatitul. Nu e ceva cu care sunt obisnuita deoarece pana de curand bucatareala si persoana mea lenesa erau doua lucruri care nu se intalneau niciodata. Traiam in doua lumi total diferite desi de gurmanda sunt o mare gurmanda. Salivez la gandul unor mancaruri apetisante dar nu eram dispusa sa transpir eu pentru ele. Dar ce ma fac ca a inceput sa imi placa. Sa gatesc. Mancarurile ca mancarurile dar facutul prajiturilor ma da gata. Si nu, nu are legatura cu dimensiunile de hipopotam pe care le am acum dupa nastere. Sau in timpul sarcinii. Are legatura cu o modalitate de relaxare nemaipomenita pentru mine. Si poate un mod de a ma exprima. Artistic, sufleteste habar n-am. Stiu doar ca simt nevoia sa fac cate o prajitura din cand in cand. Asa cum simt ca m-as duce la orice ora la cumparaturi, daca nu pentru mine deoarece acum sunt uriasa si dezagreabila, atunci pentru fetele mele. Asa cum simt ca as iesi la o cafea cu o prietena buna pur si simplu ca sa barfesc. Asa cum simt ca as colinda pe strazile unui oras pe care nu l-am mai vazut, in tara sau in strainatate. Cred ca acestea sunt de fapt lucrurile facute de mine doar pentru mine, pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am devenit. Lucrurile care imi apartin doar mie desi multi altii le fac. Dar eu le simt ca definindu-ma. Am nevoie de apropierea asta cu persoana mea, cu ceea ce sunt eu, am nevoie sa nu ma pierd iarasi in lucruri facute pentru altii. 

Asa ca sa bucatarim cu drag si spor! 

Geeeeeezzz n-am mai scris de la Craciun

Si mai e putin si vine Pastele. E bine. E din ce in ce mai bine. Problema este ca nu am timp. Am avut pe final de sarcina, dar nu am avut chef, dar acum, de vreo doua saptamani de cand am nascut nu am timp. Deloc. Am si uitat cum este sa stai tintuita pe canapea cu noul venit in brate. Fetele mele au fost si sunt mai speciale, ma solicita la inceput foarte foarte mult. Acum, de exemplu, Ioana nici nu ma mai baga in seama, dar la inceput era la fel de calare pe mine cum este si soru-sa acum. Asa ca promit ca voi reveni cu detalii despre viata mea, despre eczema si despre multe altele dar acum chiar ma cheama fie-mea cea mica printr-un planset neconsolat de nou nascut.

Va pup! Si revin :)

Cea mai frumoasa noapte din an...

...e chiar acum. Pentru mine. Mereu a fost. Un amestec de mister, de asteptare, de emotie. Chiar si dupa ce am aflat ca Mos Craciun cel care vine cu trasura trasa de reni nu exista, eu tot am asteptat cu emotie de copil dimineata ca sa ma duc la brad si sa imi deschid cadoul. Am stiut mereu ca e ceva acolo si pentru mine si, cum ador surprizele, de cele mai multe ori aceasta noapte devine o noapte aproape alba. Mai adorm, ma mai trezesc, bantui pe la pomul de Craciun sa vad daca a venit Mosul, fara a deschide cadoul bineinteles. Placerea asta mi-o pastrez pentru dimineata cand toti ai casei isi vor deschide cadourile. 

E al doilea an cu Ioana si e din ce in ce mai frumos deoarece ea devine tot mai constienta de frumusetea venirii lui Mos Craciun. Imi doresc ca si pentru ea, cum a fost si inca este pentru mine, aceasta noapte sa fie cea mai frumoasa din an, plina de emotie si bucurie.

Craciun Fericit tuturor!

Sa nu ramai Pacalici

Nu stiu cum am ajuns ieri sa joc Pacalici cu nepotica mea. A gasit ea la maica-mea un pachet vechi, ponosit, cu perechi lipsa din jocul asta si ne-am jucat impreuna. Si mi-am adus aminte de serile petrecute cu bunicii si cu soru-mea la Caciulata. Ciudat este ca am in minte pana si lumina ce cadea asupra paturilor lipite din camera de hotel si sunetul trenului care trecea la o anumita ora pe acolo si mi s-a facut dor de copilarie.

Am mai gasit si jocul de Marocco (un joc cu betigase din lemn) si ne-am jucat si din asta. Pe Marocco asta il jucam cu ai mei cand mergeam la Izvorul Muresului vara. Si culegeam alune din tufisuri, si treceam calea ferata ca sa ajungem pe dealuri, si mancam inghetata mai mult apa careia ii trebuiau doua cornete ca sa nu se prelinga pe degete...

Aveti idee unde as putea sa gasesc jocurile astea doua in stare mai buna? Ca oricat de dragi imi sunt cele gasite la mama, parca mi-as dori unele noi.

Vine politia... si nu face nimic!

In decurs de trei saptamani, niste HULIGANI i-au taiat lui taica-meu toate rotile la masina. Avem si un suspect principal, de fapt doi. 

Povestea e cam asa: taica-meu, ca un bun cetatean ce este, s-a apucat sa faca sesizare la primarie cum ca doi vecini au iesit cu proprietatea lor pe proprietatea publica si si-au instalat garduri pe terenul public. Una din vecine si-a ridicat chiar gard de beton, cealalta a fost mai modesta si s-a multumit cu unul din sarma. Cea cu gardul de beton avea ea niste relatii pe la primarie (cum se intampla in Romanica de obicei) si a prins tupeu de si-a ridicat ea gardul din beton pe un teren care nu e al ei! Taica-meu sesizari peste sesizari la primarie, mai ales ca el vrea sa vina si idiotii sa asfalteze strada (care strada se afla intro zona buna a Craiovei, e inconjurata numai de strazi asfaltate dar pe strada asta nimeni n-a venit cu asfaltarea). I-au trimis raspuns ca va fi cuprinsa in programul de asfaltari...asta acum un an. Intre timp, se pare ca sesizarile lui au ajuns si la altii decat la prietenii vecinei si i-a venit raspuns oficial de la primarie ca intr-adevar cele doua proprietati nu sunt chiar asa si ca li s-a pus in vedere celor doua sa isi darame gardurile, altfel vor fi actionate in judecata de catre primarie. BUUUUNNN, deci s-a dovedit ca cele doua sunt niste HOATE, adica au furat din bunul public.

Dar ce sa facem ca nici la o saptamana de la treaba asta lui taica-meu i-au taiat rotile de la masina. Pe toate! A chemat el politia, le-a povestit toata tarasenia si pe cine suspecteaza (pentru ca alti dusmani nu are), au dat ei frumos din umeri si n-au facut nimic. Au plecat asa cum au venit. Taica-meu si-a pus el camera pe gard si senzor de lumina in fata portii dar degeaba!

Deoarece azi noapte, pe la 2-3, doi indivizi mascati i-au taiat iar cauciucurile si i-au mai si vopsit masina! Chemat politia azi, dat declaratii, ridicat din umeri.

Adica avem de-a face cu niste hoate si cel mai probabil una din ele, daca nu amandoua, au trecut si la acte de intimidare si huliganism/vandalism dar in ROMANIA cea frumoasa nu te apara nimeni! Poate doar daca te omoara sa se strofoace cineva mai tare! Rusine politiei! Sincer, mi-e rusine ca traiesc in tara asta! Cu asemenea autoritati care sunt platite din banii mei sa ma apere, dar ei nu stiu decat sa bea cafele si sa fumeze tigari si care ridica din umeri cand o alta persoana iti face rau!