Geeeeeezzz n-am mai scris de la Craciun

Si mai e putin si vine Pastele. E bine. E din ce in ce mai bine. Problema este ca nu am timp. Am avut pe final de sarcina, dar nu am avut chef, dar acum, de vreo doua saptamani de cand am nascut nu am timp. Deloc. Am si uitat cum este sa stai tintuita pe canapea cu noul venit in brate. Fetele mele au fost si sunt mai speciale, ma solicita la inceput foarte foarte mult. Acum, de exemplu, Ioana nici nu ma mai baga in seama, dar la inceput era la fel de calare pe mine cum este si soru-sa acum. Asa ca promit ca voi reveni cu detalii despre viata mea, despre eczema si despre multe altele dar acum chiar ma cheama fie-mea cea mica printr-un planset neconsolat de nou nascut.

Va pup! Si revin :)

Cea mai frumoasa noapte din an...

...e chiar acum. Pentru mine. Mereu a fost. Un amestec de mister, de asteptare, de emotie. Chiar si dupa ce am aflat ca Mos Craciun cel care vine cu trasura trasa de reni nu exista, eu tot am asteptat cu emotie de copil dimineata ca sa ma duc la brad si sa imi deschid cadoul. Am stiut mereu ca e ceva acolo si pentru mine si, cum ador surprizele, de cele mai multe ori aceasta noapte devine o noapte aproape alba. Mai adorm, ma mai trezesc, bantui pe la pomul de Craciun sa vad daca a venit Mosul, fara a deschide cadoul bineinteles. Placerea asta mi-o pastrez pentru dimineata cand toti ai casei isi vor deschide cadourile. 

E al doilea an cu Ioana si e din ce in ce mai frumos deoarece ea devine tot mai constienta de frumusetea venirii lui Mos Craciun. Imi doresc ca si pentru ea, cum a fost si inca este pentru mine, aceasta noapte sa fie cea mai frumoasa din an, plina de emotie si bucurie.

Craciun Fericit tuturor!

Sa nu ramai Pacalici

Nu stiu cum am ajuns ieri sa joc Pacalici cu nepotica mea. A gasit ea la maica-mea un pachet vechi, ponosit, cu perechi lipsa din jocul asta si ne-am jucat impreuna. Si mi-am adus aminte de serile petrecute cu bunicii si cu soru-mea la Caciulata. Ciudat este ca am in minte pana si lumina ce cadea asupra paturilor lipite din camera de hotel si sunetul trenului care trecea la o anumita ora pe acolo si mi s-a facut dor de copilarie.

Am mai gasit si jocul de Marocco (un joc cu betigase din lemn) si ne-am jucat si din asta. Pe Marocco asta il jucam cu ai mei cand mergeam la Izvorul Muresului vara. Si culegeam alune din tufisuri, si treceam calea ferata ca sa ajungem pe dealuri, si mancam inghetata mai mult apa careia ii trebuiau doua cornete ca sa nu se prelinga pe degete...

Aveti idee unde as putea sa gasesc jocurile astea doua in stare mai buna? Ca oricat de dragi imi sunt cele gasite la mama, parca mi-as dori unele noi.

Vine politia... si nu face nimic!

In decurs de trei saptamani, niste HULIGANI i-au taiat lui taica-meu toate rotile la masina. Avem si un suspect principal, de fapt doi. 

Povestea e cam asa: taica-meu, ca un bun cetatean ce este, s-a apucat sa faca sesizare la primarie cum ca doi vecini au iesit cu proprietatea lor pe proprietatea publica si si-au instalat garduri pe terenul public. Una din vecine si-a ridicat chiar gard de beton, cealalta a fost mai modesta si s-a multumit cu unul din sarma. Cea cu gardul de beton avea ea niste relatii pe la primarie (cum se intampla in Romanica de obicei) si a prins tupeu de si-a ridicat ea gardul din beton pe un teren care nu e al ei! Taica-meu sesizari peste sesizari la primarie, mai ales ca el vrea sa vina si idiotii sa asfalteze strada (care strada se afla intro zona buna a Craiovei, e inconjurata numai de strazi asfaltate dar pe strada asta nimeni n-a venit cu asfaltarea). I-au trimis raspuns ca va fi cuprinsa in programul de asfaltari...asta acum un an. Intre timp, se pare ca sesizarile lui au ajuns si la altii decat la prietenii vecinei si i-a venit raspuns oficial de la primarie ca intr-adevar cele doua proprietati nu sunt chiar asa si ca li s-a pus in vedere celor doua sa isi darame gardurile, altfel vor fi actionate in judecata de catre primarie. BUUUUNNN, deci s-a dovedit ca cele doua sunt niste HOATE, adica au furat din bunul public.

Dar ce sa facem ca nici la o saptamana de la treaba asta lui taica-meu i-au taiat rotile de la masina. Pe toate! A chemat el politia, le-a povestit toata tarasenia si pe cine suspecteaza (pentru ca alti dusmani nu are), au dat ei frumos din umeri si n-au facut nimic. Au plecat asa cum au venit. Taica-meu si-a pus el camera pe gard si senzor de lumina in fata portii dar degeaba!

Deoarece azi noapte, pe la 2-3, doi indivizi mascati i-au taiat iar cauciucurile si i-au mai si vopsit masina! Chemat politia azi, dat declaratii, ridicat din umeri.

Adica avem de-a face cu niste hoate si cel mai probabil una din ele, daca nu amandoua, au trecut si la acte de intimidare si huliganism/vandalism dar in ROMANIA cea frumoasa nu te apara nimeni! Poate doar daca te omoara sa se strofoace cineva mai tare! Rusine politiei! Sincer, mi-e rusine ca traiesc in tara asta! Cu asemenea autoritati care sunt platite din banii mei sa ma apere, dar ei nu stiu decat sa bea cafele si sa fumeze tigari si care ridica din umeri cand o alta persoana iti face rau!

Mama si femeie

Nu stiu cat de razna am luat-o eu de cand am nascut-o pe Ioana, adica sunt convinsa ca m-am schimbat si 90% din discutiile cu mine sunt despre puericultura, dar nu ma consider chiar atat de nebuna incat sa vorbesc doar despre cat de minunata este Ioana si cat este de mirobolanta si etc. Nu e stilul meu sa imi ridic in slavi copilul, mai ales ca sunt convinsa ca pentru restul lumii chiar nu e asa. Da, este minunata si ei i-o spun in fiecare zi, si ii spun cat este de frumoasa si desteapta si iubita dar nu o spun si altora sa ii tampesc de cap. Asa ca nu cred ca am cazut in extrema asta a mamelor "nebune" care au uitat de ele si de tot si sunt "fascinate" de odraslele lor.

Dar da, chiar m-am schimbat la modul ca o pun pe ea pe primul loc si nu mi se pare ca imi sacrific viata mea daca stau si ma joc cu ea, sau ii citesc sau ne plimbam, sau am rabdare cand are "tantrumuri". Spun asta deoarece cunosc mame sau mame in devenire care nu inteleg de ce mai fac al doilea copil, ca nu isi imagineaza cum sa nu te mai pui pe tine pe primul loc, ca nu inteleg cum sa nu mai ai chef sa pleci in concediu fara copilul tau. Chiar vorbeam cu o prietena insarcinata care e aproape speriata de ideea de maternitate. Nu stiu cum  dar pe mine nu m-a speriat deloc ideea asta nici cand eram insarcinata cu Ioana, nici dupa. Eu am luat totul pas cu pas, cum a venit si nu mi s-a parut deloc, chiar deloc greu. Cateodata mi se pare plictisitor, adica e o rutina si am zile cand as vrea sa fac altceva dar apoi iar mi se pare frumos. E totul natural pentru mine.

Apropo e o moda acum sa ai un blog din asta mamicesc si sa vorbesti despre copil, despre cat esti tu de naturala ca mama, blah blah. Dar poate asta fac mamele din lumea intreaga, sunt mame inainte de toate si apoi femei. Ideea e sa nu uitam din femeia din noi, cred ca este foarte important sa impletesti cele doua notiuni ca sa n-o iei razna sau sa devii plictisitoare pentru toti ceilalti. Asta incerc eu acum sa nu uit de femeia din mine si sa imi aduc aminte ca eu sunt eu si ca da, sunt si mama, dar in primul rand sunt un om cu dorinte si visuri si nevoi.

Puhdistus

Tocmai am vazut un film care m-a impresionat foarte tare. Nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp sa ma "miste" un film. Si culmea este ca nu e american, ci estonian si finlandez. Si, in timp ce il priveam, chiar ma gandeam ca pana si estonienii fac filme mai bune ca ale noastre. Adica intr-un film romanesc astepti 10 ani pana termina Xulescu sa isi manance supa sau sa-si lege sireturile. Filmul asta "Puhdistus" (tradus "Renasterea") e bine realizat, bine jucat si seamana a film de secolul 21. Il recomand cu multa caldura. Eu l-am vazut pe Cinemax.

Ce mai face ea

Da, stiu, scriu rar si nici mie nu imi place asta. Sunt doar putin ocupata cu cautarile pentru mobila de bucatarie, faianta si alte mobile de prin noul apartament. Asa ca putinul timp pe care il am neocupat de fiica-mea il dedic acestor cautari.

Dar sunt datoare cu un mic update la eczema. De pe 29 septembrie pe 1 noiembrie nu a fost nevoie sa mai iau remediul. Nu mi-a aparut nimic pe degete. Pe 1 noiembrie am mai luat totusi o doza deoarece imi aparusera vreo 3-4 bubite pe un deget. Si atat. Si m-am gandit sa iau. Vad ca sunt ok acum, sa vedem mai departe. Doamna doctor mi-a spus ca va trebui sa iau atata timp cat va fi nevoie. O sa iau, ce sa fac, sper doar sa ma organizez/echilibrez eu mai bine ca fiinta si sa nu  mai fie nevoie sa le iau, la un moment dat.

V-am pupat.