Bolile le producem noi

Stiu ca s-a scris si se scrie mult pe tema asta a gandirii pozitive si ca ea este izvorul unei vieti sanatoase si frumoase. Eu nu mi-am controlat prea mult mintea, am lasat-o sa abereze linistita si sa se duca acolo unde dorea ea. Adica in cele mai negre previziuni. Sunt o panicarda, poate nu eu, dar mintea mea este sigur. Adica in momentul in care sa zicem aflu o veste mai putin buna (dar care totusi ar putea avea rezolvare), eu imediat intru parca intr-un vertij, adica mi se pare ca nu mai ies din starea aia, ca nimic nu are rezolvare. Si raman acolo cu totul, adica toata fiinta mea este prizoniera mintii mele panicarde. Si ma framant si ma chinui degeaba, caci, pana la urma, raspunsul nu e la noi, nu? Ci la Dumnezeu si oricat m-as da eu cu capul de toti peretii, nu pot schimba ceva.

Si uite asa sunt convinsa ca toata lasitatea asta a mintii mele m-a dus pe mine, cu toata fiinta mea, in diverse situatii de boala. Una din ele ar fi si eczema asta. Pe care o depasesc incet, incet cu ajutorul Apisului. Mai apare cateodata, dar nu e la fel de vorace si cateodata pleaca chiar singura, fara interventia Apisului. Dar, dupa cum v-am mai spus, am maini de expozitie acum, nu mai sunt ce-au fost prin primavara. Adevarul este ca Apisul sau poate ca toate sedintele cu doamna doctor homeopat m-au facut sa fiu mai linistita, mai increzatoare ca totul va fi bine. Nu sunt inca 100% gata sa infrunt orice, dovada fiind si bubitele care mai apar inca, dar clar e o imbunatatire a starii mele generale. Si treaba asta cu "Boala asta tu o produci" e spusa de homeopata mea care m-a scuturat bine de cateva ori si m-a pus pe drumul cel bun zic eu, adica acela al increderii (in mine, in viata, in ceea ce e frumos). Cea mai importanta fiind increderea in mine.

Asa ca aveti incredere ca se va rezolva, aveti incredere in voi si ascultati-va corpul, sufletul si mai putin mintea. Apoi, cu ceea ce simtiti, puteti sa dirijati mintea spre ganduri mai pline de speranta. La mine pare sa mearga.

Duceti-va la un medic homeopat!

Stiu ca e usor sa vezi pe blogul meu ca eu am scapat cu Apis de eczema cea nabadaioasa si sa te duci fuguta la o farmacie homeopata sa iei remediul si sa il aplici fara un consult de specialitate. Poate ca asa as fi facut si eu in disperare de cauza si de lehamite sa ma mai duc la inca un doctor. Eu blogul asta l-am creat deoarece despre eczema dishidrozica nu erau informatii destule pe net, adica marea majoritate a oamenilor incercau varianta clasica cu creme si solutii locale prescrise sau nu de un medic dermatolog. Ori eu nu cred in dermatologie in cazul eczemelor si am vrut sa vad daca homeopatia e raspunsul. Si a fost, pentru mine a fost. Dupa multe incercari si o oarecare rabdare si a mea si a doctoritei mele, a reusit sa gaseasca REMEDIUL POTRIVIT MIE. Mie de asta imi e frica, ca oamenii nu inteleg ca au nevoie de un specialist homeopat care sa ii indrume sa gaseasca remediul potrivit fiecaruia. Eu nu pot sa scriu pe blog decat despre remediul care a mers la mine. Imi pare rau cand vad ca unii oameni incearca sa se "automedicheze". Va rog, nu mai faceti asta si mergeti la un specialist. Eu nu sunt specialista si nici nu am pretentii a fi. Cu aceasta postare vreau sa intelegeti ca nu sunt responsabila pentru orice gest iresponsabil facut de altcineva. Chiar nu vreau sa am pe nimeni pe constiinta.

Sunt inca in vacanta

E vara si ma simt ca in copilarie in vacanta de vara. Cu zile care au acelasi ritm si care trec foarte repede, cu o relaxare iesita din comun si cu un mare chef de leneveala. Se vede doar ca nici nu mai scriu pe blog. Ne-am mutat pentru o saptamana la soru-mea la casa ca sa avem grija de caini si flori in lipsa lor, ei fiind plecati in concediu. Si chiar ma simt in vacanta desi soru-mea sta in acelasi oras la cateva strazi distanta de mine. Dar am o lene in mine de nici mie nu imi vine sa cred.

Referitor la eczema am mai luat acum o saptamana, mai precis vinerea trecuta o doza de Apis 30 (la indicatiile homeopatei care a spus ca la doua saptamani ar trebui sa mai iau o doza), dar sincer mie mi s-a parut ca dupa doza aia mi-au aparut mai multe bubite si ma mancau mai mult degetele decat o fac acum cand nu mai iau nimic. Trebuie sa vorbesc iar cu homeopata si sa ii spun treaba asta. Dar degetele arata bine! Adica pot iesi cu ele in lume fara sa imi fie teama ca cineva ar putea observa ceva. Eu stiu ca nu sunt 100% refacute dar altcineva nu si-ar da seama. Asa ca inca o data pentru bolile astea enervante cum este eczema recomand homeopatia.

Va pup! Ma duc sa lenevesc in continuare.

Cu cine vorbesc despre eczema?

Atunci cand nu mai am cu cine discuta despre o problema aparuta in viata mea, presupun ca ar trebui sa scriu pe blog. Azi dimineata nu mi-am dat seama de solutia asta si m-am enervat rau de tot de aparitia bubitelor mancacioase iarasi (dupa ce de joi pana ieri nu mai avusesem probleme mari cu ele, adica mai apareau dar nu mai era mancarimea intensa, plus ca mainile mele arata mai bine ca niciodata; chiar si acum). Azi dimineata mi s-a parut ca iar o iau de la capat si ca niciodata nu voi mai scapa de problema asta. Desi am spus si repet, situatia arata de 10 ori mai bine ca acum o luna de exemplu: pot sa imi indoi degetele, nu mai sunt asa de umflate, pielea si-a recapatat in mare parte supletea, mai sunt doar cateva zone pe degete care arata rau. Ar trebui sa vad partea asta buna a situatiei. Doar ca azi dimineata m-am enervat rau si nu am vazut partea buna si ma supar pe mine ca m-am enervat pe Ioana si am tipat la ea ca nu mananca. Si m-am simtit ca o mama rea care isi varsa nervii pe copilul nevinovat. Si asta doar din cauza faptului ca nu am cu cine vorbi despre supararea asta. Adica nu sunt multi oameni dintre prietenii mei cu care am vorbit despre eczema. Chiar daca scriu pe blog si e public si alti oameni pot afla oricand si oricat despre eczema mea, eu nu am discutat cu multi prieteni despre treaba asta. Ba mai mult, acum vreo 3 saptamani m-a intrebat o prietena de ce am mainile asa aspre (nu putea sa le vada ca eram la o nunta si era mai intuneric in sala) si i-am spus ca am facut o alergie la un detergent. De ce am ales sa ascund ce am? Poate pentru ca nu cred ca oamenii au timp si chef sa auda de boli si o eczema suna urat, se pot gandi la altele, la ciuperci, mai stiu eu la ce. Cert este ca o ascund. Cat se poate ascunde avand in vedere ca e "pusa pe masa", adica mai evidenta ca pe maini nu stiu unde ar putea fi (poate pe fata si sunt recunoscatoare ca nu am asa ceva).

Si si mai cert este ca atunci cand am o "cadere" si ma gandesc ca iar au aparut bubitele si ca nu mai scap de boala asta imi dau seama ca nu am cu cine vorbi despre problema asta. Daca discut cu sotul imi va spune "Hai, pui, sa schimbam doctorul, hai sa mergem la altcineva", oricum barbatii nu sunt niste interlocutori buni in situatii din astea, ei trebuie sa gaseasca o solutie. Nu pot sa discute doar, daca nu gasesc o solutie nu are rost atata vorba. Si mie imi place sa ma lamentez. Sau imi placea. Stau acum si ma gandesc ca nu am mai facut de foarte mult timp treaba asta. Poate e datorita remediilor pe care le iau sau pur si simplu pentru ca nu mai am cu cine discuta. Si atunci fiecare problema aparuta incerc s-o rezolv singura. Asa cum pot eu. Simt lipsa unei discutii cu cineva anume dar imi dau seama ca nu se mai poate, nu mai e timp de asa ceva. Eu am timp ca am doar un copil si ma descurc binisor zic eu, dar "umarul" pe care plang eu de obicei are deja doi copii si vorbim din joi in pasti. Asa ca va trebui sa ma descurc singura. Si apropo, doamna doctor m-a pus acum sa iau doua globule de Sulfur 15 ch. Vom vedea. 

Un scurt update la eczema

N-am mai scris de multicel deoarece am ramas pe acelasi remediu, Apis 30ch. In diverse combinatii: o doza pe zi sau trei doze pe zi, depinde cum considera doamna doctor dupa ce ii povesteam eu simptomele pe care le aveam. Acum nu mai iau deloc deoarece miercuri noaptea am avut iar un episod de mancarime intensa. Si doamna doctor a zis ca oprim Apisul si vedem ce se intampla.

Nu stiu daca Apisul a fost raspunsul la intrebare cert este ca ceva a rezolvat cu siguranta: am degetele flexibile, pot sa le indoi, nu mai sunt atat de umflate. Si e ok. Chiar si pielea arata binisor, dar trebuie sa asteptam sa vedem.

Hai, Irina, ca mai avem putin si scapam! :)



Lunea si supararile ei

N-as fi putut sa scriu ca de fapt ieri, duminica, am fost cea mai suparata. Pentru ca duminica e duminica si in plus a fost si ziua mea de nume si n-as fi putut sa spun ca atunci cand m-am trezit ma mancau ingrozitor lateralele degetelor si cand m-am uitat erau iar zeci sau sute de bubite mici una langa alta. Tocmai ieri. Si ca mi-am bagat si mainile in apa rece, am pus si gheata dar tot ma mancau ca nebunele. La un moment dat s-au potolit. Si atunci am iesit afara cu Ioana la plimbare. Intamplator am intalnit-o si pe doctorita care mi-a spus sa opresc Sulfurul si sa asteptam pana azi seara cand ma voi duce iar la ea si se va gandi la un alt remediu. Ca Sulfurul a facut ce a putut si acum trebuie sa schimbam. Ce-i drept, dupa Sulfur pot sa imi indoiesc degetul mic, s-a desumflat si nici pielea nu mai arata atat de rau. Chiar si bubitele de ieri nu au facut prea mult rau. S-au spart si gata. Sa vedem ce nou remediu vom incerca.

Recunosc ca m-am suparat destul de mult ieri cand le-am vazut iar si m-am intristat. Dar sunt mult mai calma si stiu cu certitudine ca ma voi face bine. Va fi probabil un proces mai lung si mai anevoios decat in alte cazuri de vindecari rapide despre care citesc pe net, dar nu imi pierd speranta. Si da, tot pe homeopatie merg.

Si asa ca scriu ca de vina e lunea :)

Plus ca sunt putin suparata si dezamagita si ranita in amorul propriu de anumite actiuni ale unei persoane foarte dragi mie. Chiar daca stiu ca nu face cu intentie ceea ce face.

Asa ca lunea asta e de vina pentru tot.