Treizeci si patru. De primaveri, mai precis de toamne sau treizeci si patru de ani sau treizeci si patru de clipe sau...sau... Ma simt nostalgica anul asta. Nu stiu de ce. Chiar nu am motive sau poate ca am nevoie de o redescoperire a mea ca om, ca fiinta pe acest pamant. Mi-e tare dor de copilarie, de copilul din mine, de clipe si oameni care nu mai sunt si cu care nu ma voi mai intalni vreodata. Sau poate ca ii voi mai vedea, asta nu pot stii si nici nu incerc sa ma duc cu gandul prea departe. Mi-e dor si cateodata ma vad ca si cum as fi doar eu si lumea. Ii vad si ma vad chiar si pe mine. O fiinta care iubeste cum n-a iubit niciodata. O fiinta implinita din postura de sotie si mama. Am tot ce mi-am dorit ani si ani din viata mea. Mi-aduc aminte de anii in care nici nu speram la un sfert din ce am acum si imi pare rau de mine cea de atunci. Sufeream. Acum sunt fericita. Sunt fericita ca ii am in viata mea. In acelasi timp, nu pot sa cred ca am varsta asta, la mine s-a oprit timpul undeva pe la 27 de ani, eu simt si gandesc inca tanar, ma simt tanara. Frumoasa nu m-am simtit niciodata. Desi unii mi-au zis ca sunt. Dar am invatat sa ma accept asa cum sunt. Cu bune si rele. Sunt eu. Si maine e ziua mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu