Poate n-am apucat sa scriu dar cam de cand sustineam sus si tare in postarea asta ca voi alapta dar voi da si completare, m-am decis sa reduc completarile cu lapte praf si in doua saptamani eram pe alaptare exclusiva. Pe care o practic si in prezent. Ca sa zic asa, un vis de al meu devenit realitate. Nu creste fie-mea ca la carte dar creste. Buuun. Alaptam noi linistite iar cam pe la 3 luni un puseu de crestere. Stiu ce e, cum se manifesta, indur cu stoicism cele doua zile de supt in gol si non stop si mergem mai departe.
Acelasi scenariu dar 3 luni mai tarziu. Doar ca am uitat. Am uitat de puseele de crestere. Desi sunt beton la teoria cu alaptatul. Pur si simplu nu mi-a trecut prin cap ca nelinistea la san a fie-mii, suptul in gol, mult si enervant ar putea insemna altceva decat "mama, ce ma fac, sa vezi ca nu mai am lapte atat de mult". Panica, soc si groaza. Vreo doua zile din astea care culminau seara cu un supt la ambii sani cu o frecventa ridicata a schimbarii sanilor- interpretat ulterior de mine ca fiind celebrul "cluster feeding". Ulterior insemnand a treia zi cand iarasi am intrat pe taramul nostru cu norisori si alaptare lina. Si atunci m-a pocnit: "frate, asta a cam semanat cu un puseu de crestere!". Si da, chiar asta s-a dovedit a fi caci mi-am dat seama ca mi-a luat pitica 100 de g in greutate in astea doua zile.
Dar chiar nu imi dau seama cum atunci pe moment nu am realizat ce este si chiar si eu, citita cititelor in materie de alaptare, am crezut ca mi-a scazut productia. Acum imi dau seama ce usor aluneci pe panta "eu nu mai am lapte".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu