Atunci cand am plecat eu din Craiova ca sa ma mut in Bucuresti, adica in octombrie 2005, in Craiova nu existau oameni fara adapost (binecunoscutii homeless-i). Cel putin eu nu vazusem asa ceva pe strada.
Prima data i-am vazut in Bucuresti, ma duceam spre serviciu si i-am vazut dormind pe niste cartoane pe trotuar pe Calea Victoriei. Mi s-a parut socant, era exact ca in filmele americane. Apoi, prin vara lui 2007, in weekendurile pe care le mai petreceam prin Craiova, am vazut un homeless si in orasul meu natal. Si de atunci sunt tot mai multi. Si mult mai multe masini. Ca nici masini prea multe nu erau in Craiova atunci cand am plecat.
Acum, ca m-am intors e plin de homeless-i si de masini. Homeless-ii stau la gunoaie si fac focul acolo, mai trag o dusca, mai discuta, culmea e ca discuta si cu fie-mea. Ma rog. N-am nimic cu ei, ba chiar imi pare tare rau de ei si mi se pare foarte trist ca s-au inmultit. Si ei, si masinile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu