Azi e ziua Ioanei, fetita mea iubita si draga. Fetita mea cu par balai si ochi nesperat de albastri. Cred ca nici nu pot sa-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima toata emotia pe care o simt gandindu-ma la ea. Sunt de fapt atatea sentimente bune stranse in sufletul meu atunci cand ma gandesc la ea incat simt ca imi dau lacrimile de atata dragoste si drag.
E ziua ei si eu sunt extrem de fericita si nu imi dau seama cand a putut sa treaca un an de zile. Un an de zile alaturi de ea. Cu ingrijorarile de inceput, cu stresul din primele trei luni ca nu crestea in greutate, ca mie mi se deschisese operatia, ca e prea cald, ca e prea frig, apoi cu diversificarea si faptul ca nu prea a mancat bine pana la vreo 8-9 luni, apoi la 7 luni jumatate s-a ridicat singurica in patut, apoi la 8 luni jumatate a inceput sa mearga de-a busilea si in picioare tinuta de manute, apoi de la 10 luni merge singura in picioruse si acum la un an e deja experta, merge foarte repede, aproape alearga. M-am laudat, gata! :D
O iubesc! Mai mult decat mi-am imaginat eu vreodata ca as putea iubi pe cineva. Ea e totul pentru mine (sa nu te superi, tati, ca si pe tine te iubesc). Dar iubirea mea pentru ea e nesfarsita, e ca un univers magic in care a incaput toata dragostea din lume. Tu mi-ai adus fericirea deplina, sufletul meu!
Te iubesc si la multi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu