Mami si cu tati s-au decis sa plece in Olanda si Belgia. Fara Ioana. Desi am fost impotriva plecatului in concediu fara copil si eram decisa sa continui cu alaptarea cat o fi (nu aveam un termen precis, m-am gandit ca eu si cu Ioana ne vom hotari pe parcurs cat si cum), m-am decis brusc sa plec cu tati, sa fim doar noi doi. Aveam nevoie de evadarea asta. Si nu, nu sunt pe deplin impacata cu decizia mea. Adica ma gandesc cu groaza cum o sa plec eu de langa fetita mea, cum n-o sa mai dorm cu ea 10 zile. E destul de ciudat pentru mine, dar am luat decizia asta si datorita faptului ca am constatat ca Ioana oricum nu mai cere la san asa des, o mai alaptez doar o data pe zi acum, dimineata. Si m-am gandit ca atunci o sa aiba 1 an si 3 luni, e destul de ok. Plus ca ea nu sufera niciodata cand am plecat sa zicem la cumparaturi sau la teatru sau la film si am lasat-o cu altcineva. Se joaca, mananca, daca ii e somn adoarme.
Am nevoie de excursia asta. Sa redevin eu sau sa ma redescopar pe mine, Irina, nu sa fiu numai mama de Ioana. Plus ca am nevoie de un pic de romantism cu sotul meu.
Si ma gandesc eu ca atunci cand Ioana va fi destul de mare sa constientizeze, pe la 3 ani asa, nu voi mai fi in stare sa plec fara ea in concediu. Poate e ultima noastra escapada de porumbei. Oricum, anul asta vom merge si la mare cu ea, adica o plimb si pe ea.
Si uite cum, dintr-o mama atat de hotarata sa nu imi petrec niciun concediu fara copilul meu, am devenit Irina cea cu mare chef de colindat prin lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu